Soacra cu trei nurori – variantă modernă

Într-un oraş mare, într-un cartier de vile, unde locuiau doar oameni bogaţi, trăia o bătrână cu trei feciori ai ei. Bărbatul ei murise într-un accident de muncă în urmă cu 25 ani şi îi lăsase în urmă 3 vile ari cu piscină, garaj, fast-food şi sală de biliard. Băieţii erau de însurat, dar deocamdată trăiau singuri. Mereu erau plecaţi cu treabă.
Femeii îi veni într-o zi pofta de o nuntă. Aşa că umblă în tot oraşul până găsi fata potrivită pentru Mihai, băiatul cel mare. Băiatul nu s-a împotrivit, ştia că doamna Jeni era capul familiei, copilăroasă şi încăpăţânată.
Nunta s-a făcut cu bucurie nu atât de mare pentru miri cât a fost pentru bătrână:
„La bătrâneţe voi fi ajutată şi mângâiată!”
Nu este cazul să vorbim despre lună de miere la cât era de hapsână tanti Jeni.
După nuntă, prima zi a fost imposibilă.
- Sabina, fata mamii, tu trebuie să mă ajuţi. Vezi bine că nu mai sunt ca tine de tânără. Pune rufele la spălat, le întinzi să se usuce, le calci şi le împături. Apoi le duci la locul lor. După ce termini faci curat în toate camerele din toate vilele inclusiv în hol, baie şi bucătărie. Dup-aia poţi să mergi să pregăteşti mâncarea. Fă o mămăligă şi ceva carne de porc în ulei cu usturoi că până termini vin băieţii mei.
- Da, mamă soacră, răspunse umilă Sabina, ştergându-şi fruntea.
- Grăbeşte-te, nu sta! Camerele de filmat sunt peste tot şi în locuri în care nici nu te gândeşti, aşa că te pot vedea. Hai! Spor la treabă!
Ce noroc pe capul babei că avea o noră care-i plăcea munca!
Fata se puse pe treabă, fără să se codească: dădu cu aspiratorul, şterse praful, puse hainele curate, călcate şi împachetate la locul lor, pregătise mâncarea străduindu-se s-o facă cât mai bună, când aproape moartă de oboseală, auzi maşina lui Mihai.
Le dădu băieţilor de mâncare. Mihai era foarte mulţumit că mama i-a găsit o nevastă ca Sabina.
Zilele treceau şi doamna Jeni era tot mai mulţumită de alegerea făcută: „De ce să nu-l însor şi pe al doilea?” Aşa că îi găsi lui George o fată harnică, drăguţă. Băiatul, de voie, de nevoie, trebui s-o ia pe Claudia.
Nunta s-a făcut şi a doua zi cele două nurori au trecut la munca obişnuită de casnică. Acum că erau două, munca era împărţită; fetele mergeau şi să se distreze, dar numai când aveau timp şi când soacra lor nu le observa. Sabina o înştiinţă pe Claudia de camerele de filmat, aşa că treaba mergea strună.
„Ce nurori bune şi harnice am!” gândea tanti Jeni zâmbind pe sub mustăţi.
Cu toate că coafura, machiajul, manichiura, pedichiura şi îmbrăcămintea se schimbau în fiecare zi şi fizic era tot mai frumoasă, bătrâna devenea tot mai antipatică fetelor.
Într-o seară, mezinul familiei Popovici, Nicolae, veni cu o fată frumoasă acasă.
- Aceasta e prietena mea, Irinuca. Fie că îţi place, fie că nu, ea va fi nevasta mea, mamă.
- Dragă mamă! Se îngrozi bătrâna. Da’ ce, tu eşti mai cocoş să-ţi alegi tu nevasta? Pentru
tine era pregătită Anuţa. Chiar dacă e chioară, ştie ce vrea, ştie să gătească bine, iar pentru mine fata care nu ştie să facă ordine în familie nu poate deveni femeie.
Dar băiatul nu se dădu bătut; nunta se făcu şi, a doua zi, la muncă amândoi.
Mihai George şi Nicolae au plecat să vadă cum merg afacerile, iar cele 3 cumnate au rămas singure cu soacra. Cea bătrână s-a dus să se relaxeze în piscină, iar Sabina şi Claudia, văzând că Irinuca stă, visează şi mestecă gumă, au certat-o:
- Irina, nu te codi că ne vede mama soacră.
- Cum să ne vadă? E în piscină. Ce viaţă-i asta?
Noi să muncim şi ea să stea?
- De stat, stă, dar ia aminte: camerele de filmat înregistrează tot ce facem şi n-avem chef de predici d-ale ei, spuse Claudia ca un profesor.
Puţin speriată, tânăra se ridică de pe canapea şi căută în toate cele 3 vile, dar nici urmă de
camere de filmat.
- Aţi văzut? V-a tras pe sfoară! Ia, hai să mâncăm ceva că mi s-a făcut foame…
- Păi ce să mâncăm, Irinuca? Ia şi tu nişte mămăligă cu brânză, dulceaţă de nuci, batoane…
- Asta-i mâncare? Da’ alune, biscuiţi, iaurt, şuncă în ulei de peşte nu sunt?
- Ba sunt, dar de-alea mănâncă doar baba, îi răspunse în şoaptă Sabina.
- Ce-are ea avem şi noi. Claudia, fă o cafea, c-apăi i-o duc eu. Nu voia să le zică ce avea
de gând să facă.
În cafea a pus un somnifer şi pe o tavă, lângă pişcoturi înmuiate în vanilie i-a dus cafeaua.
- Ce surpriză! Mulţumesc, Irinuco! spuse cu sinceritate doamna Jeni. Somnul o cuprinse şi ieşi din piscină după câteva sorbituri.
„Îmbătrânesc îşi dădu seama.”
După ce intră în cameră, Irinuca încuie uşa.
- Gata! Am rezolvat! Spuse ea triumfătoare.
Cumnatele au început să facă plăcinte cu mere, o friptură de pui, au cumpărat băutură şi au
petrecut mâncând şi cântând; într-un timp au adormit.
Doamna Jeni se trezi şi descuie uşa cu o durere de cap.
„Când am încuiat uşa?” Intră în bucătărie şi amuţi: Pavaroti cânta de mama focului, oalele
împrăştiate peste tot, firimituri de pâine, chitara electrică era aruncată într-un colţ, mirosea a ars, iar fetele dormeau duse.
- Ce-i asta, fetelor? tună bătrâna.
Fetele săriră de la locurile lor şi începură a tremura. Irinuca îi dădu raportul:
- Mamă soacră, nu te supăra, părinţii au venit în vizită şi i-am servit omeneşte.
- Şi nu m-aşi trezit!
- Păi, te încuiaseşi în cameră.
- Nu-mi amintesc să mă fi încuiat! Spuse bătrâna ameninţător.
- Da … e de la cafeaua aia tare, găsi Claudia soluţia.
- E … baba nu le mai putu suporta din momentul acela şi le dădea tot mai mult de lucru.
Într-o dimineaţă, când soacra lor era plecată în oraş, fetele stăteau în sala de biliard. Irinuca
sparse tăcerea:
- M-am gândit cum să scăpăm de ea.
- Ce vorbă ţi-a ieşit pe gură? Ce-i asta? Nu se poate! spuse cu teamă Sabina.
- Credeţi-mă! O să vă pară bine! Nu v-aţi săturat de ea?
Au urcat în camere şi s-au sfătuit.
Când doamna Popovici ajunse acasă ele făceau pe harnicele:
- Aveţi de grijă ce faceţi pe-aici că eu mă duc să dorm. Sunt obosită!
După ce adormi bine, Sabina, ajutată de celelalte două a băgat-o pe bătrână în apa rece a
piscinei de lângă stradă. Femeia a început să urle, dar a fost legată repede la gură cu o eşarfă murdară aruncată într-un colţ. Acest lucru s-a întâmplat la vila de pe stradă. Claudia a dus-o la câinii ce obişnuiau să mănânce resturile vecinilor de lângă vila din capăt. Câinii au început să mârâie, apoi să latre şi s-o zgârie pe biata bătrână. Irinuca a luat-o şi şi-a făcut „datoria” în vila din mijloc, unde stăteau cel mai mult. A tuns-o cheală şi i-a dat cu capul de pereţi să o înveţe minte că nu a fost o soacră bună.
Sătule, cumnatele şi-au îmbrăcat soacra în haine curate şi au pus-o în pat cu o eşarfă curată bine strânsă la gură. Apoi au început să caute în dulapuri găsind tot felul de haine scumpe, ceasuri, bijuterii, bibelouri.
După câteva zile bărbaţii au ajuns acasă. Au parcat maşinile şi au intrat în casă.
- Ce e cu mama? au întrebat speriaţi.
Responsabilă, Irinuca a răspuns:
- În ultimul timp, mama ta a luat-o razna. Îmi pare tare rău şi m-aş bucura să ştii ce se
întâmplă cu ea.
- Mamă, ce se întâmplă cu tine? nu înţelegea Mihai. Apoi i-a dezlegat eşarfa de la gură.
- Sabina, asta ce e? o întrebă pe soţia lui.
Tanti Jeni încercă un răspuns, dar nu reuşi. Arată înspre prima noră, apoi spre vila de la
stradă, arătă spre Claudia, apoi spre vila din capăt. Când arătă spre Irinuca, arătă cu degetul în cap şi apoi în camera în care erau.
- Ce înseamnă asta? întrebă nedumerit Nicolae.
Irinei îi veni un răspuns genial:
- Sabina cu Mihai vor locui în vila de la stradă, Claudia şi George în cea din capăt, iar eu şi
Nicolae aici.
- Că bine zici tu, draga mea! O lăudă bărbatul ei.
Biata tanti Jeni a fost transportată la un azil de bătrâni. Câteva lucruri de-ale ei îi aduceau
aminte de casa în care a trăit toată viaţa şi ura faptul că, de-acum încolo, cele 3 nurori vor trăi în luxul în care a trăit ea.

Tăbăcariu Delia