Păpuşica

Într-un bloc vecin, locuiau doi copilaşi, drăgălaşi care se înţelegeau excepţional: Andrei şi Camelia. Părinţii lor erau prieteni de familie şi aveau preocupări comune. Andrei avea şi o surioară Codruţa, mai mare cu trei ani decât el. Băiatul şi fetiţa erau colegi de clasă. El a intrat în clasa I, la şapte ani, iar ea la şase ani. Au frecventat aceeaşi grădiniţă. Aveau o mulţime de jucării primite de la părinţi, de la Moş Nicolae şi de la Moş Crăciun.
Dintre toate cea mai valoroasă era “PĂPUŞA FERMECATĂ”. În joaca lor inventau cele mai imaginare scene din basme. Eu sunt „ Împăratul Roşu”, spunea Andrei, dar şi „piticul” şi „lupul”, iar fetiţa spunea: eu sunt “capra”, sunt “zâna”…etc. Ei povesteau, ei interpretau rolurile. Codruţa, uneori îi filma iar părinţii se amuzau. Pe lângă că-i sprijinea să-şi facă lecţiile îi învăţa să scrie corect ţi să preţuiască „dulcea limbă românească”. Apoi îi testa, cum se scriu cuvintele: într-o, printr-o, m-am, te-ai dus, şi-a amintit, să-şi aducă, au înţeles-o … etc. Erau premianţi.
Într-o zi Andrei şi Codruţa au pus la cale o surpriză excepţional de ingenioasă. Au răpit-o pe „PĂPUŞA FERMECATĂ”
- Te rog să-mi dai păpuşa! Zise Corneliu, cu lacrimi în ochi.
- A răpit-o zmeul! Apoi i-a adus alte jucării: iepuraşi, ursuleţi…
După o lungă aşteptare, băiatul zise:
- Îţi pot arăta o păpuşă. Dar nu ţi-o pot da! A luat-o pe Cornelia, a dus-o în faţa oglinzii şi i-a spus: “păpuşa din oglindă eşti tu!” Au rămas amândoi, iar Codruţa i-a adus păpuşa jucărie, i-a luat de mânuţe şi i-a dus în parc.
Anii au trecut. Au terminat acelaşi liceu şi aceeaşi facultate. La Ziua onomastică a Cameliei, pe lângă un imens buchet de flori şi alte cadouri, Andrei i-a oferit şi un superb inel de logodnă, iar Codruţa le-a prezentat filmul cu „păpuşa din oglindă”.
După ce s-au căsătorit şi au avut şi ei o fetiţă şi un băiat, ghiciţi ce anume aveau copilaşii şi ce dar minunat au primit?
Laioş Ioan