Elev în epoca comunistă

Am fost elev în timpul Comunismului şi "mă întorc cu luare aminte în trecut", ca să fac o retrospectivă a vieţii din acel regim totalitar.
După marea revoluţie Socialistă din octombrie, care a avut loc în Rusia, datorită apariţiei URSS - marele imperiu communist, s-a format şi în România, la 8 mai 1921, Partidul Comunist Român.
O dată cu trecerea anilor, acest partid a devenit mai puternic, aşa încât în al doilea Război Mondial, a declarat că armata germană, condusă de Hitler, a fost învinsă şi datorită comuniştilor, deoarece tinerii comunisti au participat la Insurectia armată declanşată de Intevenţia Regelui la 23 august 1944 şi care a dus la eliberarea ultimei fâşii de pământ românesc .
După aceea, datorită prezenţei trupelor sovietice în România, comuniştii au devenit puternici şi trebuiau să preia puterea politică cu orice preţ.
La 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost forţat să abdice şi să părăsească ţara împreună cu Familia Regală. In aceeaşi zi, România a devenit Republică Populară, iar după proclamare, comuniştii s-au instalat la conducerea ţării. Printre conducătorii acestui regim i-aş aminti pe Dr. Petru Groza, Ana Paucar şi Gh. Gheorghiu Dej - primul conducător comunist.
In anul 1948 au fost naţionalizate toate mijloacele de producţie : fabricile, uzinele, au fost naţionalizate şi preluate de către Statul comunist, iar străbunicii şi bunicii noştri de la ţară, au fost obligaţi să-şi dea animalele, căruţele, plugurile şi toate uneltele agricole agitatorilor pentru colectivizare. Astfel s-au format cooperativele agricole de producţie (numite C.A.P.-uri), impotriva voinţei ţăranilor. Totul aparţinea acum Partidului Comunist şi Republicii populare, care mai apoi s-a numit Socialistă.
Nemulţumirile oamenilor au fost foarte multe,deoarece nu mai aveau nimic în proprietate privată. Astfel, zeci de mii de studenţi şi intelectuali au protestat în anii următori şi drept “răsplată” aceştia au fost arestaţi, bătuţi nemilos şi aruncaţi în închisorile comuniste de exterminare, pentru că nu aveau voie să-şi exprime opiniile.
Mărturiile unui unchi de-al meu, fost deţinut politic (care în 1948 era student, în ultimul an, la Universitate, la Bucureşti), m-au cutremurat. El mi-a povestit cum au fost arestaţi şi judecaţi sumar, fiind apoi puşi în lanţuri, şi-a vazut colegii cu capul tăiat de ghilotină şi cum a fost el însuşi maltratat şi chinuit pentru că avea idei anticomuniste. A fost aruncat în Infernul de la Sighetul Marmaţiei şi de la Aiud, timp de peste 14 ani, în condiţii inumane, unde singurele vieţuitoare”prietene” erau şobolanii cu care ajunsese să vorbească, şi care-l încălzeau asemeni pisicilor, cu care-şi împăr-ea puţinul arpacaş fiert pe care-l primea drept hrană.
In 1965 a fost ales, ca preşedinte al P.C.R. şi al ţării, tânărul Nicolae Ceausescu, care a condus această ţară timp de aproape 25 de ani, împreună cu nemiloasa lui soţie, Elena Ceausescu. Ei doi au devenit stăpânii tuturor şi nimeni şi nimic nu li se putea împotrivi. El a fost ales, şi reales, în unanimitate, de către Marea Adunare Naţională comunistă, la Congresele P.C.R., din 5 în 5 ani.
Copiii de grădiniţă deveniseră Şoimii Patriei, iar elevii, să fie pionieri; adolescentii, deveneau UTC-işti. Adulţii erau obligaţi să devină membri de partid, iar deviza comunistă era ”proletari din toate ţările, uniţi-vă !”
Steagul roşu, cu secera şi ciocanul în mijloc şi, de asemenea, steagul tricolor cu stema republicii, erau atunci cele mai importante simboluri.
La şcoala, toate serbările se rezumau la a recita poezii şi cântece - aşa zis patriotice, dedicate Partidului "iubit", "părintelui" bun care ne ocrotea şi ne pregătea “pentru a urca pe culmile gloriei socialiste şi comuniste”, ”urcând spre comunism în zbor !”.
In cele 6 zile lucratoare - cum era pe atunci -, eram obligaţi să purtăm o uniformă şcolară bleu-marin, precum şi cravata roşie de pionier. Pentru "merite deosebite" la învăţătură şi pentru participarea la activităţile organizaţiilor pioniereşti, puteam deveni comandanţi de grupă, cu şnur roşu, sau comandanţi de detaşament, cu şnur galben şi, respectiv comandanţi de unitate, cu şnur albastru, lucruri care reprezentau atunci mândria şcolii în care învăţai. Pionierii obişnuiţi primeau insigne şi trese.
Intrucât religia era interzisă cu desăvârşire în şcoli, în instituţii, în fabrici şi uzine, serbările se făceau doar în zilele de sărbători legale impuse de către regim, şi anume : 24 Ianuarie, 26 Ianuarie, 1 Mai, 8 Mai, 9 Mai, 23 August, ziua nationala a Republicii Socialiste Romănia pe atunci si 30 Decembrie. Sărbatorile religioase erau zile de muncă.
In aceste zile "grandioase" se faceau pregătiri ieşite din comun. Noi, elevii, eram obligaţi să învăţăm cântece patriotice şi poezii pentru "conducătorii iubiţi şi partid", precum şi dansuri cu panglici roşii şi tricolore şi eram aşezaţi în coloane pentru a putea "scrie", corp lânga corp, sub formă de iniţiale : "P.C.R." , "R.S.R." , "CEAUSESCU-PACE" şi alte lozinci comuniste.
Si oamenii muncii - ”clasa muncitoare” - erau obligaţi să se pregătească pentru astfel de "spectacole" dupa terminarea orelor de muncă.
Ziua de naştere a "Conducătorului iubit" - 26 Ianuarie, precum şi ziua de 23 August - Ziua Naţională a Republicii erau zilele cele mai solicitante. Era răsplătit cu spectacole, cu aclamaţii şi cu laude, indiferent de vreme.
Moş Craciun nu exista atunci (decât în secret), el numindu-se Moş Gerilă, care venea cu daruri “din belşug”, de la Conducătorul iubit şi de la Partid. Versurile Pluguşorului, celei dedicate Sorcovei, ca şi urările de Anul Nou erau modificate pentru a-i aduce elogii şi pentru a-l idolatriza.
“Divinizaţii” şi atotputernicii au uitat de noi, oamenii simpli, de copii şi de bătrâni,iar existenta noastra se deterioara zi de zi.Toate bunurile de consum larg si de calitate plecau la export,iar noi romanii ne scufundam in bezna si in saracie.
Agricultura duduia, industria era puternica, iar clasa muncitoare, soimii si noi, elevii, sufeream zilnic din cauza lipsurilor.Parintii nostri lucrau in majoritate in trei ture, iar noi trebuia sa-i ajutam la treburile casnice si sa stam la cozi interminabile pentru a ne procura cate un kg de carne,un pachet de unt sau cateva mezeluri. Magazinele si alimentarele erau goale de obicei,iar alimentele de stricta necesitate se dadeau pe baza de table, o singura data pe luna, cu jumatatile de litru sau kg:ulei, zahar si faina. Portia de paine era mica,un sfert pe zi,cu cartela.
Atat la farmacii cat si la produse cosmetice, alimente, fructe, legume, noi elevii, impreuna cu batraneii ne transformam in “ALIMENTOZAURI”, dinozaurii cu cele mai lungi si mai voluminoase cozi.
Istoviti de oboseala invatam la lumina lumanarii,iar la tara cu lampa cu petrol a bunicilor.Se facea economie atunci atat la energie electrica si termica cat si la combustibil pentru masini cat si la apa calda si rece din locuinte.Relaxarea noastra consta in cele 10 minute de desene animate pe care le vizionam bucurosi,pentru ca restul programului tv era dedicat conducerii:doua telejurnale si vizitele tovarasului in tara sau in strainatate.
Pentru elevii de la tara cat si pentru agricultori,era o viata istovitoare. Munceau zi lumina si nu se bucurau de o palma de pamant sau de un animal crescut pe care sa-l sacrifice fara a dona prin contract statului vitei, porci, pasari, oua, cereale, etc. Satele erau scufundate noaptea intr-o bezna totala, deoarece nu era deloc iluminat public.
Nimeni nu indrazea sa-si exprime nemultumirea,deoarece tara era impanzita de securitate si militia.O greseala te costa viata.Invatam de mici sa nu scoatem nici un cuvant in plus.
Nici relatiile cu rudele din afara tarii nu erau premise.Tinerii si adultii care incercau sa treaca frontiera spre tarile din vest erau prinsi,batuti si inchisi,iar multi au fost impuscati.Putini au reusit sa treaca pentru un trai mai bun.
Ultimii ani ai comunismului au fost deosebit de grei pentru noi si parintii nostri. Totul se exporta,iar noi nu mai contineam cu “laudele” dedicate conducatorilor iubiti si partidului.Si taberele scolare erau intetite cu spectacole de preamarire,iar daca conducatorii veneau in vizite stateau pe trotuare de la mic la mare sa-l salutam,sa-l aplaudam.Discursurile lungi si plictisitoare pe care eram obligati sa le ascultam indiferent de vreme se incheiau cu “invatati,invatati si iar invatati”sau”clasa muncitoare sa plasmuiasca bunastarea patriei socialiste”.
Lipsa hranei,a imbracamintei si a incaltamintei,conditiile grele de munca i-a determinat pe romani sa-si exprime nemultumirea-n strada in Decembrie 1989.au inceput manifestatii anticomuniste la Timisoara in 15-17 decembrie.Tara nu avea acces la informatie.Am fost salvati de postul de radio “Europa Libera”,pe care-l ascultam in surdina intr-un coltisor de camera impreuna cu bunicii sau parintii nostri. Adevarata situatie a romanilor din Timisoara o aflam doar aici.
La indemnul : ”azi in Timisoara, maine-n toata tara”, oamenii din marile orase au iesit pe strazi si si-au exprimat nemultumirea pentru prima data scandand : “Libertate”, ”Jos Ceausescu”, ”Jos comunismul”, ”Nu trageti, armata e cu noi !”.
Elevi, studenti, muncitori, tineri, batrani, intelectuali au infruntat sistemul marsav si crud cu piepturile goale. Au fost ucisi prin impuscare foarte multi.
In 21 Decembrie, atunci cand Ceausescu a organizat o manifestatie cu oamenii muncii; a fost huiduit pentru prima oara de mii de oameni. Daca pana atunci a tinut totul sub control impreuna cu acolitii sai,in acea zi a fugit ca un las cu un elicopter de pe acoperisul palatului.Si in zilele urmatoare au murit multi oameni,in special tineri;s-a creat o mare diversiu ne, iar militarii din trupele speciale,atunci cand erau chemati sa apere simbolurile nationale,ministerele, ambasadele,erau ciuruiti pe loc fiind considerati teroristi.
Cladirile ciuruite de gloante si cimitirul eroilor raman marturie vesnica a acelor zile.
Cei doi dictatori care au ordonat masacrele si care cu ani in urma au cerut distrugerea bisericilor cu buldozerele si nimicirea satelor,au sfarsit in ziua Nasterii Mantuitorului,fiind impuscati.
Uciderea revolutionarilor nu a incetat pana la sfarsitul lunii decembrie 1989,din pacate. Au ramas multe intrebari fara raspuns:”Cine a trans in noi dupa 22?”,”Cine va plati pentru mortii nostrii?”
Multi dintre cei vinovati pentru crimele comunismului traiesc nestingheriti aici sau in strainatate.
Am fost singura tara comunista din Europa care a platit cu sange si cu pretul vietii miilor de eroi,indepartarea regimului.Niciodata sa nu-i uitam pe acesti tineri,deoarece lor le datoram libertatea de acum.
Acest regim totalitar si-a lasat amprenta asupra sufletelor noastre,implantand teama,dispret,amaraciune,resemnare si suferinta.
Pentru multi insa,din pacate,acest infern,comunismul,a reprezentat o pavaza,un model de atitudine,un imbold care le-a marcat personalitatea.
Noi, elevii romani ne dorim sa gasim in manualele de istorie o expunere mai amanuntita a caderii comunismului,pentru ca memoria eroilor nostri sa ramana vesnic nepatata. Numai asa ii vom pretui, ii vom respecta si nu ii vom uita.


SANDRU ANDRADA
Clasa a X-a C
Colegiul National “MIRCEA ELIADE”

Elevul în comunism

E luni, o zi obişnuită, ca toate zilele, o zi de şcoală care urmează după ziua noastră: duminica. O zi pe săptămână care ne este poate cea mai dragă sau poate un motiv de chin şi suferinţă. Duminica este ziua în care decidem cum va fii ziua urmatoare. O zi frumoasă, cu râsete şi jocuri, cu rugăciuni şi cântece, cu mersul la biserică, urmată de ziua cea mai dispreţuită de mine, luni! Luni este ziua în care plătim cu toţii pentru râsete şi jocuri, pentru cântece şi bucuria noastră de copii, dar cel mai rău, ziua în care plătim pentru Tatăl Nostru, cel care ne-a dat viaţă şi care ne păzeşte, Dumnezeu. Şi câtă suferinţă îndurăm. Careul ne e cel mai mare duşman, locul în care toţi, uită că sunt oameni,locul în care suntem prigoniţi, scuipaţi, jigniţi. Ce oameni fără suflet, fără inimă, nerecunoscători!
Nimic nu-l deranjează mai tare pe tovarăşul Vasile Ganea, director şi profesor de fizică al şcolii generale numărul cinci din Sighişoara, decât să afle că supuşii lui tovarăşi merg la biserică, locul cel mai liniştit pentru mine,iar pentru el locul cel mai josnic şi cel mai dezgustător. Mereu am în minte cuvântarea tovarăşului director, rostită într-o altă zii de luni în care eu şi câţiva colegi am fost să ne rugăm la Domnul pentru surioara colegei noastre care suferise un accident: ,‚Este inadmisibil, tovarăşi, sunt de neconceput aceste purtări neadecvate, aceste idei învechite, această lipsă de respect pentru tovarăşi profesori... voi, pionieri ai patriei, vitorul luminos al Republici Socialiste România...’’ şi cuvântarea continuă încă o oră, şi bine mai era să scăpăm doar cu atât... pe lângă discursul ameţitor , şi cuvîntul tovarăş care imi părea fără rost, dar care-l zic şi eu căci e nevoie, spus de zeci de ori ne-am mai ales şi cu câte o palmă zdravănă şi plină de bătături a tovarăşului Ganea şi mai urmă şi o notă de patru la disciplina fizică: ,,nici nu meritaţi această notă blândă pe care v-o ofer’’. Acesta este tratamentul aplicat tuturor care îndrăznesc să meargă ,,în locul cu miros înnecăcios, insuportabil, în locul în care se lălăie toată ziua şi se preaslăveşte ceva ce nu există!’’
Şi totuşi... e luni. E luni şi vrând-nevrând, chiar şi speriată trebuie să merg la şcoală. Şcoală ... cuvântul care de multe ori mă umple de tristeţe şi de spaimă, dar totuşi, locul în care suntem forţaţi să învăţăm cum să devenim ,,fii de nădejde ai societăţii socialiste multilateral dezvoltate’’. Şi totuşi şcoala... singurul loc în care putem savura pe ascuns, ,,acoperiţi’’ de tovarăşa profesoară Aurora Mihnea, minunatele opere ale scriitorului Vasile Voiculescu.
E luni. Am ajuns în faţa şcolii. Un fior îmi străbate corpul din cap până în picioare. Oricât de silă mi-ar fi tot trebuie să intru. Pornesc cu teamă în suflet spre clasa mea. Ajung în faţa uşii. Sunt singură pe coridorul lung şi întunecat al şcolii. Deschid uşor uşa pe care scrie mare cu litere albasre ,,clasa a VIII-a A’’. Ca-n fiecare dimineaţă, de pe peretele din faţă zâmbeşte ,,cel mai iubit fiu al poporului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu’’.
Un sentiment de silă, de dispreţ stârnit de acest chip îmi inundă sufletul. O scârbă imensă pentru acelaşi portret, aceeaşi faţă arhicunoscută de mine pe care o recunosc şi cu ochii închişi. Acelaşi om, prezent peste tot, în orice colţişor al vieţii noastre, chiar şi în casa şi în vise. Un chip care ne invadează până şi cea mai mică părticică a vieţii noastre.
Acelaşi sentiment de silă a început să mi-l stârnească şi stegul nostru tricolor, simbolul care ne reprezintă, dar care însoţeşte pretutindeni acest chip, această figură a unui om, pe care în adâncul sufletului îl urăsc şi nu sunt singura, deşi mi-e frică, tuturor ne este frică să o recunoaştem.
Încet, încet uşa clasei începe să se deschidătot mai des. Sosesc colegi, unii nepăsători, alţii care poate gândesc la fel ca mine, dar totul rămâne încuiat în suflet ca într-un cufăr. Mă aşez timid în bancă. Deschid ghiozdanul. E luni. Programul nostru începe în fiecare zi de luni cu disciplina fizică. Scot din ghiozdan cartea, caietul, creionul şi aştept. Aştept să se schimbe ceva, orice. Aştept ca-n fiecare zi de luni o schimbare. Ştiu că nu va veni, dar totuşi aştept ca ceva din viaţa mea să se schimbe. Dar în locul schimbării aud un sunet vag de clopot care străbate coridorul anunţând venirea orei de fizică.
Ca o furtună tovarăşul Ganea soseşte izbind uşa, din obişnuinţă, cu dinţii scrâşnind, cu părul dat peste cap şi cu ochelarii pe mijlocul nasului, ţinând în mână un catalog vechi şi prăfuit al clasei a VIII-a A. Înmărmurim cu toţii. Doar vocile timide şi înspăimântate ale copiilor care răspund ,,prezent’’ ne fac să credem că nu ne-am transformat în piatră.
Tovarăşul director se scoală de pe scaun şi ia în mână o bucată de cretă pe care o striveşte la atingere. Mai ia una şi porneşte spre tablă bolborosind mereu aceleaşi cuvinte. Se întoarce rostind acelaşi discurs înfricosător ca şi acum câteva săptămâni, la sfrşitul căruia cuvintele ,, ai înţeles’’ pline de groază se aud de două, trei ori, pentru fiecare elev în parte.
Şi întrerupt de sunetul clopoţelului, tovarăşul Ganea îşi ia catalogul sub braţ şi pleacă bolborosind acelaşi discurs la finalul căruia se auzi un zgomot puternic: conform bunului său obicei tovarăşul Ganea trânti din nou uşa.
Aşa, pe nesimţite trece aşa numita, de noi ,,oră a tăcerii’’, căci nici unul din noi nu îndrăzneşte să scoată un sunet sau să facă vreo mişcare fără voia tovarăşului director. Aşa trec si celelalte ore, cinci la număr, la fel de tăcute, fără viaţă, intr-o clasă parcă goală, dar totuşi în care bat douăzeci şi trei de inimi toate in acelasi ritm, ca nu cumva să se producă zgomot. Cinci ore în care se aude doar o voce, cea a tovarăşului profesor, douăzeci şi trei de perechi de urechi ascultă. Cinci ore în care privirea îmi fuge la acel chip, aşezat în faţa mea, acel chip care-l văd peste tot, pe coridoare, la bibliotecă, în alte săli de clasă.
Se aude clopoţelul. Se aude pentru ultima dată în acea zi. Normal acest sunet al libertăţii ar trebuii să fie un prilej de bucurie pentru mine. Dar nu mai este. De două luni, de când tovarăşul Nicolae Ceauşescu împreună cu soţia sa tovarăşa Elena Ceauşescu şi-au anunţat o vizită de lucru la Sighişoara, nu mai am linişte.
E jumătatea lunii mai. Pe căldură, însoţiţi de tovarăşul Ganea şi de tovarăşa profesoară de muzică Claudia Popa, ne îndreptăm la fel de înspăimântaţi, şi la fel de timizi spre stadionul municipal.
Cu foile cu cântece în mână ne deplasăm toţi în acelaşi ritm cu aceleaşi mişcări ca în armată, căci aşa-i place tovarăşului director să fim: ,,rapizi, exacţi, precişi,’’. Aceşti trei termeni, aceste trei cuvinte pe care le-am auzit în ultimele luni cât nu le-am auzit in paisprezece ani, ne provoacă tuturor elevilor silă şi nu neapărat pentru conţinutul sau pentru forma lor, ci pentru simplu fapt că tovarăşul Ganea le foloseste într-un mod atât de agasant.
Mergem în sir indian pe trotuarele centrului şi vedem cum oraşul este ,, împodobit’’ pentru onoarea de-al avea oaspete pe ,, cel mai iubit fiu al poporului’’. Pe lângă temperatura ridicată, zgomotul utilajelor si al muncitorilor care sădesc copaci pe marginea străzii, ne surzeste. De ce? De ce atâta gălăgie, atâta aglomeraţie pentru un singur om? Sunt nelămurită. Dar nu îndrăznesc să întreb pe nimeni de ce această ,,nebunie’’. Nu îndrăznesc. Mi-e teamă. În mintea mea caut sub toate formele un răspuns dar nu găsesc. Cine ştie, poate sunt prea mică să înţeleg! Mă frământă această întrebare ,,de ce?’’ dar nu o pot rosti.
Ajungem în sfârşit. Transpiraţi, însetaţi, dar totuşi am ajuns. Ajungem pe acel stadion municipal, unde trebuie să facem repetiţii. Cântece, imnuri, toate închinate aceluiaşi chip, aceluiaşi portet de la şcoală. Ne aşezăm în rânduri, zeci, sute de copii, şi începem a cânta zeci de cântece şi imnuri, toate având cel puţin o dată, într-o strofă numele tovarăşului Nicolae Ceauşescu sau a Partidului Comunist Român. Aceleaşi cântece, aceleaşi versuri, aceleaşi refrene de două luni ne macină auzul.
Au trecut deja trei ore. Trei ore de când am ajuns aici, trei ore de cântat încontinuu, trei ore de stat în soare în poziţie de drepţi, trei ore în care am fost sleiţi de toate puterile noastre şi în sfârşit mă-ndrept spe casă răpusă de oboseală.
Începe să se însereze. Ajunsă acasă dupa masa sărăcăcioasă pe care a putut să o facă mama din raţia zilnică, deschid televizorul. Din nou acelaşi chip dezgustător acasă, la bibliotecă, pretutindeni. Nu mai suport. M-am săturat de atâta Ceauşescu. Descurajată mă duc la teme. Apăs uşor pe întrerupător, dar becul nu se aprinde. S-a dus şi porţia de electricitate zilnică. Iau din vitrină o lumânare, o aprind, mă apuc de teme, sperând că într-o zi totul va fii altfel, că vom trăi şi noi odată liniştiţi!



Elev:Dascălu Andreea Anamaria
Liceu Joseph Haltrich
SIGHISOARA

Elevul comunist si elevul de acum

Mereu cand vorbim despre o persoana sau o situatie o facem prin comparatie, spunand ce credem noi ca este bine si ce credem ca este rau referitor la persoana, situatia respectiva.
Eu am incercat sa fac comparatia din cele auzite de la parinti, bunici, prieteni pentru ca nu am trait in acea perioada ,cele povestite sunt rezultatul imaginatiei mele si poate nu surprind realitatea in totalitate.
Elevul– copilul care invata sa devina adult. El merge la scoala pentru a invata ce este viata , cum trebuie sa ne luam inima in dinti si sa trecem prin viata cu capul sus. Copii fiind avem nevoie de modele, deosebirea intre noi si parintii nostrii este faptul ca ei aveau un singur model: ,,tovarasul Ceausescu” iar noi ne putem alege orice model pe care dorim sa-l urmam, cum vrem sa fim ca viitori adulti. Prima impresie este foarte importanta, dar de multe ori conteaza sa fii sincer: elevul comunist era mereu ,,perfect” dar o facea din obligatie: uniforma, prezenta la ore ,benditele la fetite , temele facute de acasa, toate acestea erau respectate cu strictete pentru ca altfel erai grav pedepsit fiind mereu recunoscut si pe strada dupa numarul de inmatriculare. Elevul de acum nu atinge perfectiunea si poate ca nu mai avem aceleasi rezultate si elevii brilianti sunt specii pe cale de disparitie dar sistemul actual este mult mai dificil .
Un lucru de apreciat la elevul comunist este faptul ca exista respect atat pentru cei mari cat si pentru cei de varsta lor . In zilele noastre , respectul este ceva ce lipseste eleviilor si poate se datoreaza si faptului ca acum , spre deosebire de perioada comunista , avem toata libertatea din lume si cum avem voie sa spunem tot ceea ce gandim , respectul dispare pentru ca elevul crede ca el are mereu dreptate.
Poate ca este amuzant pentru noi ,, copilul lui mama” faptul ca parintii nostrii practicau munci patriotice , dar pentru ei era distractiv si stiau cum sa transforme acesate situatii plictisitoare in sansa de a-si face noi prieteni.
Nu e bine nici prea mult si nici prea putin , ceea ce insemana ca este la fel de rau ca ei se uitau cu restrictie la televizor si ascultau doar ceea ce vroia tovarasul dar este grav si faptul ca noi avem acces la prea multe informatii inca de mici copii pentru ca suntem ca si fortati sa devenim adulti cand avem minte de copil.
Din cele povestite am realizat ca copilaria lor era mai dulce si poate ca apreciau fiecare lucru marunt ca : bomboanele si bananele verzi de craciun . Noi nu ne mai multumim cu nimic si putini sunt cei care apreciaza sacrificiile parintilor pentru a ne darui noua cele visate.
Parintii nostri mereu spun ca invatau la lumanare, sufereau de foame si frig si chiar daca aveai bani nu aveai ce cumpara , dar ei beneficiau de un sistem de invatamant mai bun , se puteau juca linistiti in fata blocului nu era atata violenta si parintii lor nu se temau ca ar putea fi rapiti . Noi suntem nevoiti sa ne maturizam la o varsta frageda , si poate nu practicam munci patriotice dar multi adolescenti muncesc pentru a avea bani de scoala .
Poate ca ei au avut o copilarie colorata pe cand noi stim doar ce inseamna calculator, televizor si nu mai scriem temele de mana , in curand vor disparea caietele pentru ca in ziua de azi poti face orice prin intermediul internetului.
Parerile sunt impartite , unii spun ca daca ar trebui sa aleaga ar alege din nou perioada comunista,altii au ochii inlacrimati doar cand isi amintesc de acele vremuri ingrozitoare -zic ei . Fiecare lucru are parti pozitive si parti negative. Concluzia mea este ca fara sa realizam situatiile noastre si cele ale parintiilor se aseamana foarte mult si in fiecare lucru din prezent regasim aceiasi situatie din trecut , putin diferite pentru ca vremurile s-au schimbat dar cum ei se bucurau de simplele lucruri asa ne bucuram noi de tehnologia sofisticata in viziunea lor si obisnuita pentru noi.
Elevul comunist si cel de acum sunt atat de diferiti dar totusi atat de asemanatori…



Chituta Madalina , clasa a X –a C, Colegiul National ,,Mircea Eliade”

Elev în comunism

Nu doar o data am auzit persoane nostalgice care sa puna faimosul verdict: „Inainte era mai bine!”.Ei sunt aceia care si-au trait tineretea in comunism, acea perioada insemnand pentru ei cei mai frumosi ani, in care s-au distrat copios,avand amintiri frumoase din studentie,liceu si chiar din scoala generala.

Pentru mine, eleva nascuta în 1993, comunismul nu-mi poate trezi nici nostalgie, dar nici bucurie. Greu de imaginat,dar totusi ma multumesc cu faptul ca imi pot potoli curiozitatea din povestile acestor persoane care ma fac chiar si pe mine sa ma imaginez cum as fi fost cu 20 de ani in urma,fara calculator, internet, mobil si fara toate echipamentele de ultima generatie din prezent si gandindu-ma mai bine poate n-ar fi fost asa de rau ,iar acei oameni poate chiar au dreptate cand spun ca era mult mai bine in comunism.

Educatia data elevilor era foarte severa, deoarece securitatea era tot timpul pe langa elevi si le urmareau actiunile, astfel la cea mai mica greseala, cuvant rostit gresit, o injuratura sau o ofensa la adresa tovarasului Ceausescu, erau sanctionati.

Inca de mici, copiii deveneau ,,soimii patriei”, apoi pionieri, ,,utecisti”, participand la diversele manifestari dedicate Partidului Comunist si conducatorului acestuia. Elevul in perioada comunista se numea pionier. Acesta era un membru al organizatiei elevilor de 7-14 ani, care, avea ca scop educarea comunista a elevilor. Pionierul participa la evenimente organizate in cinstea pardidului comunist sau a cinsti venirea tovarasului Nicolae Ceausescu in orasul lor.

Din primele zile de scoala pionierii veneau plini de voiosie in a descoperi noi taine. Scoala se facea in general de luni pana sambata, avand sase ore pe zi. Materiile erau diversificate, avand matematica, romana, chimie, fizica, dar si economie politica si socialism stiintific, si obligatoriu rusa. Manualele erau de tip unic si nu trebuiau cumparate.
Desigur era foarte important ca fiecare pionier sa aiba in permanenta cu el carnetul de elev, iar pierderea acestuia avea in consecinta sanctionarea elevului pierzator. Avand acest carnet, elevului ii venea datoria de a-l arata profesorului si parintilor pentru a lua la cunostiinta notele sale.
Orele lasate ca timp liber de azi, pe vremea comunismului erau prilej de a invata inca o meserie sau o activitate prielnica vietii, dar oricat de solicitati erau,tot isi faceau timp liber sa citeasca cu sufletul la gura aventurile ,,Ciresarilor’’, Jules Verne. Aveau program la TV doua ore pe zi de la ora 20 la ora 22,dintre care o ora se povestea despre ce mai facuse tovarasul Ceausescu.Ei mai urmareau cate un episod din ,, Toate panzele sus’’ , ,, Pistruiatul’’, ,,Roscovanul’’, sau ,,Racheta albă’’."

Pe atunci, ca si acum in unele scoli si licee, elevii aveau uniforme,dar care erau obligatorii ceea ce nu se poate despre uniformele din ziua de azi, deoarece de multe ori cuvantul ,,obligatoriu'' nu are acelasi sens ca si in dictionar pentru unii elevi care sunt prea dornici sa se afirme .La inceputul fiecarui an scolar, marea preocupare a parintilor era aceea de a cumpara uniforma scolara pentru copii. In afara de carti, care erau oferite gratuit, toate celelalte lucruri necesare unui scolar trebuiau cumparate: caiete, rechizite, ca si astazi de altfel.Parintii erau nevoiti sa cheltuiasca destul de mult la începutul fiecarui an scolar pentru rechizite.De multe ori, avand nevoie de un salariu de 2.000 lei,pentru a achizitiona toate lucrurile de care avea nevoie copilul pentru şcoala.
Uniforma era compusa din cravată rosie de pionier cu inel sau nod, poate ca era incomoda dar era rau fara ea. Daca se intampla sa vezi pe cineva fara cravata rosie ,insemna ca facuse ceva rau si i se luase cravata pentru ca era recalcitrant. Sosete trei sferturi cu pampoane, sarafane si fuste plisate bleu-marin, uniforme scolare cu matricola prinsa cu ata, cu capse sau cum avea inspiratie mama fiecaruia, penare din lemn, bentita alba regulamentara si nelipsitul portret al tovarasului pe primele pagini ale tuturor manualelor.

Ei treceau printr-un control riguros inainte de a intra la ore,iar profesorii de serviciu ramaneau afara, in pauze, pentru a preintampina orice incidente. Fiecare elev, la absolvirea a 12 clase, avea asigurat un loc de muncă, iar atat fetele, cat si baietii faceau armata in timpul facultatii. Pe langa asta, elevii de liceu erau, in mod obligatoriu, dusi sa desfasoare activitati agricole pe terenurile patriei. Pentru multi, aceste activitati erau unele dintre cele mai neplacute amintiri,pentru ca la inceput cand au auzit ca vor fi dusi la cules de mere,porumb,cartofi sau de morcovi au fost entuziasmati ca vor scapa de scoala si se vor distra,insa cand au vazut ca erau treziti la 7.00 dimineata si dusi pe camp, mai ales ca era si frig, fiindca era toamna, si-au dat seama ca nu e nicio distractie si ca trebuiau sa munceasca pe branci. Niciun elev nu era scutit de la muncile acestea si fiecare avea o anumita norma de realizat, iar daca nu si-o indeplinea, era tras la raspundere de tovarasii profesori, de fata cu ceilalti.

Invatamantul in perioada comunista avea ca scop formarea caracterelor si personalitatilor copiilor cat mai corecte, si neintrerupte de esecuri. Ca urmare nu era admis ca unul dintre elevii patriei sa pice vreun examen,regula fiind ca partidul nu educa oameni lenesi.
Pentru acele persoane pe care le-am amintit si mai sus,ce au avut parte de o mica experienta in acea perioada o regreta si din pricina faptului ca tinerii din ziua de azi nu se mai comporta si nu mai au aceleasi teluri ca ,,pionierii” de altadata...





Eleva:Siminiceanu Roxana
Colegiul National ,,Mircea Eliade''
Clasa a X-a C

Umbrele Trecutului

DIAC ALEXANDRU
CLASA a X-A C
COL.NAT.’’MIRCEA ELIADE’’,SIGHISOARA

Desi sunt nascut la doar trei ani dupa Revolutia din decembrie 1989 ,niciodata nu m-a interesat in mod deosebit ceea ce s-a intamplat inainte de aceasta in tara noastra,si aici ma refer la perioada comunista.Tot ce stiam auzisem din povestile parintilor si a altor adulti ,franturi de pareri,unele nostalgice,altele pline de ura,dar mai toate adevarate si care se incheiau cu concluzia:’’ce rau am trait’’ sau ‘’bine ca s-a terminat’'.Acestea pana de curand cand alte pareri mi-au fost expuse cu argumente si contraargumente,cu pareri sau nu de rau,in cadrul intalnirilor avute la Muzeul de Istorie .
In Romania,prima societate de tip socialist-comiunist aparut mult mai devreme de evenimentul care a marcat raspandirea comunismului in Europa (Revolutia din Octombrie din Rusia,condusa de Lenin).La Scaieni,in Prahova,Theodor Diamant punea bazele ,in anul 1835,unei societati falanster,numita ‘’Societatea agronomică şi manufacturieră’’, un fel de colonie agricolă-industrială care funcţiona după principiile socialismului utopic,care insa a durat foarte putin.
Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial,Romania intra in sfera de influenta a Uniunii Sovietice,in care se produsese ‘’Revolutia Socialista’’ si care reusise sa opreasca expansiunea Germaniei spre estul Europei,acordanad aliatilor occidentului ragazul pentru a se regrupa si a deschide cel de-al doilea front,obligand Germanai sa se retraga si in final sa capituleze.
Dupa acest eveniment,influenta Partidului Comunist in Romania devide tot mai puternica,iar sub influenta directa a Rusiei si sprijinit ideologic si material de catre aceasta,reuseste sa puna stapanire pe tara,iar de aici pana la o dictatura personala nu a mai fost decat un singur pas.In tara,comunismul a avut ceva apartemdepartandu-se cu timpul de Rusia,dar pastrand nestirbite principiile leniniste aplicate prin prisma si optica stabilita.Originalitatea lui consta in tenta ceausista care a facut din Romania acelor vremuri o putere economica si militara respectata in randul tarilor socialiste.
Din pacate,unul dintre principiile fundamentale a omenirii a inceput sa fie abolit sau nesocotit ,iar aceasta a fost una dintre principalele cauze ale caderii comunismului,si anume ‘egalitatea’ mult laudata,care s-a transformat intr-o mascarada,iar demnitatea omului a fost anihilata prin propaganda,constrangere,temnita sau chiar moarte.In aceste conditii,traiul incepuse sa devina tto mai greu,mai ales pentru oamenii care inca nu incetasera sa gandeasca si carora nu le convenea sa fie manati ca o turma de catre mai-marii comunisti.
Nepotismul si slujnicia au luat locul competentei si demnitatii,iar acestea au fost cauzele primordialecare au dus la izbucnirea ‘’Revolutiei’’ din ’89.
S-a vorbit mult despre cozi la paine,la carne ,s-a vorbit despre munca fortata pentru realizarea operelor de grandomanie,despre dosare si Securitate.S-a vorbit,dar inca se poate vorbitori cei care au trait in acea perioada s-au izbit mai mult sau mai putin de ele.Despre ce nu s-a spus este faptul cum au reusit acestea sa influenteze viitorul unor tineri,educatia dogmatica impusa inca din frageda copilarie.
De asemenea nu s-a prea vorbit despre repercursiunile ce le-au avut de suportat rudele celor care au reusit fa fuga din tara,pana la a doua sau a treia generatie.
Aparatul de securitate pus la punct in epoca ceausista depasea orice inchipuire si nici acum,la 20 de ani de la desecretizare dosarelor fostei Securitati nu reusim sa ne facem o idee despre anvergura si influentele acesteia,care au cuprins intreaga Romanie,de la simpli oameni,pana in varful piramidei sociale.
Nu se putea spune nimic,nu se putea scrie nimic,deoarece aproape imediat,in intunecimea unui birou de Securitate o noua fila se adauga la dosarul personal.Acesta avea o importanta majora in ceea pe privea viitorul unui om,al unui tanar.
Un exemplu in acest sens il constituie un ‘’tanar comunist’’ din vremea aceea.Cu toate ca era membru al P.C.R si cu toate ca la examenul de admitere luase o nota aproape maxima,I s-a interzis in repetate randuri intrarea la Facultatea de Drept.Motivul acestui fapt avea sa il afle abia peste cativa ani,cand un eminent profesor de istorie de la Facultate i-a spus :’’Ai rude fugite in Germania!’’.Este adevarat ca acest secret de la dosar s-a demascat cumva,dar nici acum nu se stie cum sau de catre cine.Cert este insa ca acest tanar avea o ruda fugita in Germania in jurul anilor 1950.Tarziu,dupa evenimentele din 1989,facand cercetari a aflat adevarul despre asa zisul ‘’unchi’’ fugit din tara.Acesta a facut parte din Miscarea Legionara inca de infiintarea ei,iar la inceputul Razboiului ajunsese comandantul Legiunii Militare Brasov.
Odata cu ‘’eliberarea Romaniei’’ de catre armata sovietica ,acesta,impreuna cu un grup de camarazi au continuat (putin timp si dupa razboi) sa se opuna chiar cu arma in mana regimului comunist ,organizand o firava rezistenta in regiunea Muntilor Fagaras.Prin imprejurari favorabile,dupa infrangerea ‘’rezistentei din munti’’ ,a reusit ,cu ajutor din afara,sa ajunga in Germania,de unde nu a revenit decat in anii ’80,un batran garbovit si aproape senil ,dar care a dorit ca inainte de moarte sa mai sarute odata pamantul patriei sale.
Cum au ajuns asemenea date in dosarul unui tanar care habar nu avea de existent a acestui frate al bunicii sale,ramane un mister .In familie niciodata nu s-a vorbit despre el,iar ceilalti se pareau a-l fi uitat.Dar nu a fost asa.Tentaculele Securitatii s-au extins,iar in dosarului tanarului acela statea scris :’’incompatibil si indezirabil din punct de vedere al originii sociale’’.Cu acest epitet a fost catalogat viitorul tanarului.
Ascultand aceasta povestire,la inceput nu am fost prea impresionat,dar,gandindu-ma mai tarziu,mi-am dat seama ca este un lucru foarte grav ca societatea sa decida in acest mod brutal viitorul unui om.Ma intreb oare cate destine,cate visuri au frant aceste dosare ale Securitatii.Care a fost pretul leal platit de acei oameni care au ramas dezamagiti sufleteste toata viata? Raspunsul acestei intrebari,dar si al multor altele nu va fi stiut de nimeni niciodata.

Copilul de atunci

“Leca noci detza”…frumusetea copilariei mele…
Mi-e inca clar intiparit in minte fundalul existentei mele de la 1989. Eram doar un copil, nu intelegeam de ce nu aveam voie sa-mi cant dragostea de viata, sau de ce mi-era interzis sa exteriorizez toata acea libertate, toata zburdalnicia ce-mi coplesea sufletul.
Ma-ntorc in amintirea acelor dimineti acum indepartate, cand la auzul pasilor mamei, care se trezea cu noaptea-n cap sa nu prinda cozile infernale de la lapte, imi desclestam si eu abia pleoapele incarcate inca de somn. In fiecare dimineata ma simteam atat de mandru potrivindu-mi cravata rosie, pentru ca reusisem sa o pastrez pentru inca o zi. Acest fapt relata in fond buna mea conduita scolara.
Odata ajuns la scoala, incepeam sa intonez impreuna cu ceilalti colegi si tovarasa invatatoare , imnul, pe care il fredonasem deja pe poteca catre scoala. In unele zile insa, zile speciale, mergeam cu clasa, imbracati in alb, sa facem cu mana pe strada, in forma de salut cand trecea Tovarasul.
Subconstientul meu ezita in ceea ce-l priveste pe tovaras. Sovaiam intre ceea ce percepeam din sosotelile tatalui meu si acea imagine ce mi se punea inainte la orice vizita a tovarasului. Oarecum incordarea ce se citea pe chipurile oamenilor demasca acea falsa bucurie pe care se chinuiau sa o afiseze.
Imi amintesc cu nostalgie momentele in care eram nespus de fericit. Acele momente aduc odata cu ele gustul dulce al bomboanelor cubaneze. Erau insa mult prea rare acele clipe. De cele mai multe ori, bananele cumparate verzi si coapte in camara erau singurele “delicii” ale copilariei.
Entuziasmul cu care asteptam in fiecare seara la ora 20:00 programul TV se pierdea repede, vazand deseori ca “Pistruiatul” era inlocuit cu alte doua ore de laude la adresa realizarilor tovarasului. Cuprins de dezamagire ma refugiam in citit, insa aproape ca nici nu mai era nevoie sa privesc paginile cartii, caci majoritatea le memorasem deja citindu-le precedent in mai multe randuri.


....decembrie 1989....inca ma cuprind fiori reci. As da orice ca din minte sa-mi pot sterge acel dureros amalgam de amintiri ce-mi rascoleste mintea si sufletul. Imi revin episoadele unei dimineti ce nu avea sa se supuna monotoniei atator alte dimineti de decembrie, lucru prevestit de atmosfera de cu o seara inainte, ce se putea descrie prin doar doua cuvinte: forfota si ingrijorare.
Prin crapatura usii camerei mele auzeam suspinele mamei la aflarea vestii ca tata il va urma pe un asa-zis Savan in incercarea de a continua ciclul ce-si avea originea in urma cu putin timp la Timisoara. Ele nu se datorau atat impotrivirii cat fricii. Mama se temea ingrozitor de verdictul pe care l-ar fi putut avea ziua ce urma.
Dimineata urmatoare nu am mers la scoala...
Sighisoara linistita de odinioara era de nerecunoscut, parea acum mai degraba o a doua Timisoara despre care fara sa vreau auzisem tot de la tata.
M-am ascuns in podul casei, cat mai aproape posibil de strada, cu sufletul la gura si cu urechea ciulita la orice zgomot venit de afara. Incremeneam de cate ori auzeam ca “Se trage!”, in ciuda faptului ca aceasta informatie era complet nefondata, ba chiar eronata. Intr-un final m-am decis sa cobor din pod si sa ies in strada. Curajul acesta aparent nebunesc se datora unui glas ragusit si neclar ce marsaluia dinaintea casei noastre exclamand repetat : “AM REUSIT!” Vazandu-l pe tata in compania mamei si a unui bun prieten de-al sau, toti trei afisand zambete largi pe fetele lor, am realizat ceea ce se intamplase.
Expresia chipului tatalui meu de atunci, a devenit in timp, pentru mine, un simbol al libertatii.

Moldovan Roxana - Sighişoara

In vremea comunismului

Roxana Moldovan

cl. a VIII-a B Sc.gen. “Radu Popa”

Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe notiuni : un anume sistem social , o ideologie care provoaca acest sistem social , sau o miscare politica care doreste sa implementeze acest sistem .

In mintea noastra , a tinerilor, exista atatea denumiri pentru perioada comunismului pe care noi nu o cunoastem numai din povestirile parintilor , bunicilor , din carti ori participand la un studiu care ne-a ajutat sa ne formam o proprie opinie in legatura cu acest subiect.

In urma studiului efectuat am aflat faptul ca oamenii in timpul comunismului nu au trait prea bine deoarece , oricare om trebuia sa munceasca . In urma eforturilor pe care le faceau la munca , muncitorii nu primeau bani multi si din acest motiv nu erau multi oameni bogati , majoritatea fiind saraci .

Nicolae Ceausescu era conducatorul Republicii Socialiste Romania din anul 1965 . Din acel an a inceput chinul pentru poporul roman . Nicolae Ceausescu a dorit sa scape poporul Roman de datoriile sale fata de alte tarii , asftel mare parte din ce se producea in interiorul tarii era transportat celorlalte tari pentru a scapa de datorii. Nu exista nici un transport de la alte tari si din aceasta cauza oamenii ramaneau cu o mica parte din ce se producea in interiorul tarii . Ei primeau mancare cu portia . Stateau la cozi pentru mancare ore in sir si erau zile in care se termina mancarea si trebuiau sa rabde foame.

Oamenii munceau in fabrica iar dupa aceea trebuiau sa mearga pe camp . Nu aveau program la televizor decat cateva ore pe zi si in acele ore aparea la televizor numai Ceausescu si sotia sa , iar pentru copii ceva desene animate foarte slabe .

In unele case nici lumina nu exista copiii invatau la lumina lumanarii . Scolarii erau obligati sa poarte uniforma si tricolorul . Inaintea primei ore de curs ei trebuiau sa cante imnul .

Drepturile era drepturi , trebuiau respectate de toata lumea . Daca un om nu-si exercita drepturile era luat de militie si apoi sanctionat .

Oamenii au suportat toate acestea pana in ziua revolutiei din 22 decembrie 1989 cand s-au adunat toti si au pornit catre primarii revoltandu-se , alaturi de oameni a fost si militia astfel in acea zi comunismul impreuna cu Ceausescu au cazut . In data de 25 decembrie 1989 Ceausescu impreuna cu sotia sa Elena au fost condamnati la moarte si executati la cateva minute dupa pronuntarea sentintei .

Din punctual meu de vedere era foarte greu pe vremea aceea dar si in zilele noastre sunt multe lucruri rele : increderea in persoana de langa noi in vremea noastra este foarte inselatoare la fel cum era si pe vremuri . Totusi atunci se respectau drepturile dar acum nu se mai respecta . Democratia din zilele noastre este o democratie manipulanta nicidecum una cinstita .

Desi oamenii traiau greu in vremea comunismului ei au fost obligati sa construiasca o multime de blocuri de locuinte, fabrici, uzine poduri, sosele,canale.Toate acestea s-au deteriorat in toti acesti ani ,iar cei ce au venit la putere nu au putut sa intretina si sa repare toate acestea .

Testament .

“ M-as darui pe mine . Mi-as da viata, suflarea, bucuria, daca as stii ca pot ingropa odata cu mine si suferinta lumii! “

Cand voi pleca de pe pamantul acesta …
As vrea sa iti daruiesc din lacrimiile mele , pentru ca sufletul sa iti fie curat,putin din curatia sufletului meu, si al tau vor sterge raul existent in tine.
As vrea sa iti daruiesc clipele de bucurie, doar asa .. cand iti va merge rau, vei pretui mai intens bucuria .
As vrea sa iti daruiesc ochii mei, ca sa poti vedea lumea prin caldura lor, cu bune , cu rele .
As vrea sa-ti daruiesc putin din suferinta mea, pentru ca taria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieti, traite pe nicovala suferintei.
As vrea sa-ti daruiesc ranile mele, provocate de cuvintele spuse la intamplare, pentru ca prin ele am ajuns sa fiu om nu un actor al vietii .
As vrea sa iti daruiesc zambetul meu , care ma insotea zi de zi .. un zambet cald venit din inima.
As vrea sa-ti daruiesc framantarile mele, pentru ca odata sa intelegi viata .
As vrea sa iti daruiesc gandurile mele, care de cele mai multe ori se contraziceau , dar care .. m-au condus pas cu pas si fara de care nu ar fi existat cuvinte .
As vrea sa iti las putin din sensibilitatea mea,pentru ca sa nu iti fie rusine sa plangi cand observi suferinta acestei lumi prinsa in ambitiile ei .
As vrea sa iti las nefericirea unei clipe, pentru a putea mai apoi simti cu cel cu inima franta .
As vrea sa iti las din uratenia mea, care mi-a facut sufletul frumos, si care mi-a aratat adevarata frumustete .
As vrea sa iti daruiesc din bunatatea mea, care m-a ajutat de cele mai multe ori in prinsoarea clipelor traite dupa valori pieritoare .
As vrea sa iti daruiesc momente din saracia mea, doar asa vei intelege lacrimile celor carora le e foame.
As vrea sa iti las din frumusetea mea, frumusetea sufletului meu , as vrea sa iti las tot ce e mai frumos din mine .
Nu as vrea sa iti las, pacatele mele, uratul, raul din mine .
Dragul meu, iti daruiesc tot ce sunt , pastreaza tot ce crezi ca e mai frumos, iarta, iubeste, ajuta, intelge , doar asa viata iti va fi mai frumoasa . Raul nu face bine nimanui . Ura te face sa te simti murdar, nefericit . Invata sa alergi dupa adevarata frumusete care inseamna mai mult decat orice . Invata sa faci diferenta dintre oameni si imitatii . Invata sa fi tu !

Denisa Ratiu

Unde s-a pierdut sensibilitatea ?

Unde, pe ce drum v-ati pierdut sensibilitatea ? Poate am faima de critic, dar spun ce simt, ce fapte se lupta in interior . Am ajuns la concluzia ca suntem mai rau ca animalele, si am dovezi cand spun asta .
Sute si mii de avorturi anual , ne purtam “ingerasi” noua luni, si dupa aceea “Dumnezeu, cu mila!”, nu ne mai pasa . Mii de copii, aruncati la cosul de gunoi , mii de copii lasati la voia intamplari in gari, in parcuri, la usi de biserica . Sute de batrani care asteapta o vorba buna, asteapta o incurajare, ce trist sa treci prin viata ,fara folos, asteapta umpic din “ pretiosul” nostru timp . E foarte greu sa rupi 5 minute din viata, sa zambesti ? Sa oferi o incurajare ? Sa iti spui bucuria ta, tristetea ta ? In schimb avem timp de altele, 8 ore pe zi pe messenger, si culmea ca tot nu ne ajunge timpul, 8 ore ni se par putin, chefuri, discoteci , jocuri , duminici pierdute in biserici . Atatia bolnavi , care plang zilnic fara nici o alinare , fara nici o credinta . Atatia oameni care se simt pireduti si vor sa auda un cuvant despre Dumnezeul nostru – si nu oferim nimic, noi crestini – care facem rugaciuni, avem Craciun frumos, avem conditii in biserici, muzica, caldura, slujbe bune . Dumnezeu are nevoie de noi ca sa lucreze prin noi .. Si nu e importanta religia, poti fi ce vrei – Dumnezeu e unul . Si Dumnzeu are cam aceleasi asteptari de la fiecare . Ce moda e asta ? Nu vreau sa ajung la religiozitate, pentru ca nu ma prea impac cu ea . Nu-i asa ca, numai e la moda sa oferi scaunul tau, unui batran , sa mergi sa cumperi un mar si sa il dai unui bolnav, sa ajuti un copil , caruia parinti nu i-au dat o bucatica de paine azi ? Ce trist ! Atatia orfani , atata nepasare ! Nepasarea si insensibilitatea sunt cuvintele care caracterizeaza vremea noastra . Se uita valorile, valorile bine puse si pastrate in inimi, bine transmise de mosi, stramosi .
Noi “ bastani” Romaniei – viitorul de maine . Construim sute de azile – cu pretextul , sa ajutam .Ne construm viitoare case, viitoare asternuturi . Incurajam societatea , ne incurajam copiii . Oferim conditi in azile, gandindu-ne ca sunt mai bune ca acasa . Batrani si copiii nu au nevoie de conditi , au nevoie de timpul nostru si sensibilitatea noastra .

Denisa Ratiu

Lumi paralele

Oameni mari si oameni mici. Copii si oameni in maturitate . Lumi paralele .
Copil – omul mic intr-o lume mare. Franturi de gingasie, frumusete, delicatele, curatie . Copilul un suflet capabil sa inteleaga omul, sa zambeasca la nefericire , sa fie multumit de ploaie, sa se trezeasca si sa inceapa sa rada, sa zambeasca, sa inceapa ziua cu hohote de ras .. sau de plans . Plansul copiilor e ca un ras al adultilor . Copilasi plang, dar niciodata nu plang din rautate, din cauza ambitiilor lor . Nici nu se poate, datorita gandurilor putine ce le au . Nu v-ati gandit ca si istetimea noastra, uneori provoaca suferinta ? Noi, tin sa ma consider un mic copil crescut ajuns adult, dar tot copil, radem uneori de fatada, dar prea putin din suflet . Copiii rad cu sufletul, plang tot cu sufletul .
Adultul – omul care construieste lumea . Rece, fara timp, neinimos, incarcat de poverile pacatelor , sarac spiritual . Incapabil sa se intelegem pe el, sa zambeasca cu ochii si cu mintea, sa fie multumit de lume, de ploaie, de caldura . Todeauna cauta ceva mai bun, mai frumos, niciodata multumit de ceea ce are . Alearga, munceste toata ziua, doarme, se trezeste , mai obosit si mai ursuzi decat era cu o zi inainte .
Desertaciune, goana dupa vant . Ce frumos, ar fi universul, lumea acesta plina de suflete de copii. Niciodata un adult nu poate actiona ca un copil, niciodata zambetul unui copil nu se poate compara cu al nostru. Niciodata nu vom putea fi copiii daca nu ajungem, sa traim ca niste copii . Fa-ti timp sa traiesti ca un copil, sa te bucuri, sa ai timp, sa arunci raul, oboseala, ursuzul din tine . Sa ai timp de tine, de sufletul tau care are nevoie hohot de energie!

Denisa Ratiu

Idealuri ..

Sunt adepta si omul care crede in dragoste , in dragostea absoluta . In iubirea perfecta, desavarsita, ideala . Poate sunt doar omul cu crez de copil .
Sa ma indragostesc , sa iubesc, sa iubesc cu aceeasi intensitate pana la sfarsitul vietii. Dar .. de cate ori se poate indragosti un om ?
Sa cunosti omul cu aceleasi idealuri , sa traiesti langa un om cu acelasi gand , sa-i vorbesti cu privirea , si el .. sa inteleaga . Sa ii zambesti , si el sa vada inauntrul zambetului . Sa iti observe bucuria din zambet , sau .. tristetea .
Cata nefericire e sa traiesti langa un om cu idealuri diferite . Sa nu imparti aceleasi idealuri, aceleasi principii, aceleasi opinii despre viata,despre iubire . Trist ar fi sa traiesti, sa te indragostesti de omul care nu crede in dragoste .. in dragostea absoluta . Si cum e dragostea absoluta ?

“ Sa poti spune sunt indragostit .. si sa nu iti pese ca traiesti pe pamant , sa faci totul de dragul ei , sa mergi prin ploaie, prin frig , doar pentru un zambet de-al ei , sa te gandesti minut de minut la ea, sa renunti la tine de dragul ei , si ea .. sa te iubeasca . Sa fie calda, tandra, candida , inimoasa . Sa isi daruie puritatea .. de dragul tau . Sa uiti ca exista lume, bani, rautate, oameni .. pentru ea . Sa-i adori stangaciile , lacrimile, sa-i iubesti inima . Sa-i admiri frumusetea ascunsa , sa-i accepti gandurile, nazuintele , gusturile , sa-i analizezi secunda de secunda sufletul , si totusi sa iti fie drag de ea , si ea .. sa te iubeasca. Sa gatesti, sa calci rufe, sa lasi barbatia si orgoliul , totul de dragul ei . Sa fiti doi . “

Denisa Ratiu
( octombrie 2009)

Dragostea

Oare dragostea adevarata mai exista ? Aceea dragoste care sufera totul , crede totul , nadajduieste totul , iarta totul , intelege totul, nu isi cauta folosul . Tanjesc dupa o asemenea dragoste zi de zi . Vreau sa o simt sa fiu coplesita de ea .
Cum ar fi Romania daca ar fi condusa de dragoste ? Cum ar fi copiii mici daca ar fi crescuti in dragoste ? Cum am arata noi ? Ma gandesc la o lume perfecta – o lume in dragoste . Noi ne multumim cu picaturi mici de dragoste, farami . Si asa de multumiti suntem ca uitam sa oferim la randul nostru dragostea de care are nevoie fiecare om . Cate picaturi ai dat azi din dragostea ta ? Cate picaturi s-au revarsat , au udat buchetul imens al dragostei pe care zici ca o porti ? Se poate trai fara dragoste ? Trist e ca se poate . Cum definesti dragostea ? Dragoste nu inseamna un sarut , o imbratisare . Dragostea e adanca , nu se invata, ea se simte . Nimeni nu o sa-ti explice ce e dragostea , ea izvoraste din inima, e partea cea mai sensibila a ta .
Cum e cand iubesti cu interes ? Dragostea nu se rezuma la o singura persoana, pe care tu o alegi . Dragostea inseamna sa iubesti omul, sa iti iubesti aproapele . Cand iubesti pe ceilalti – ai succes in dragostea cealalta . Nu te uita in jur , sunt oameni si oameni – uni cu succese si uni fara . Dar toti ne primim rasplata odata .
Ne plangem de lume, de parinti , de societate dar NOI .. suntem problema ! Noi construim societatea . De ce asteptam sa faca alti primul pas ? Fi tu schimbarea care o vrei in lume ! Incepe cu tine , si prin tine vor continua alti . Umbla in dragoste – si ceilalti iti vor continua drumul inceput.

Denisa Ratiu

De azi, noi suntem Romania

Mii de fete pierdute in adancul egoismului, in adancul banilor, a lacomiei . Am vrea sa fim liberi, sa iubim, sa ne indragostim de tara noastra, sa locuim pentru vecie in ea . Plangem viata, plangem guvernul, plangem saracia din tara noastra . Alergam in neant , cautam bogatie si gasim pietricele .
Om , faptura cu chip de lut , trecatoare, uitata de ani , de zile , de fapte, de inimi . Fugim dupa fericire, cautam perfectiunea clipelor si ne avantam tot mai tare in mizeria noastra . Suntem cufundati in nefericire, in tristete . Tanjim dupa fercirea altora, si suntem nemultumiti . Nu avem timp sa gandim, sa actionam in intelepciune , sa iubim . Crestem copii, crestem vietii , dar uitam sa traim. Am vrea ca lumea sa fie altfel, am vrea ca viata sa ne zambeasa clipita de clipita . Am vrea o Romanie condusa de oameni binecuvantati , am vrea o Romanie mai perfecta ca sufletul nostru . Am vrea sa numai existe lacrimi, saracie, boala, durere . Tanjim dupa noutate , dupa bine . Vrem bogatie, natura, pamant, vrem sa cucerim inimi pentru a ne putea folosi de bogatia lor . Dar avem un suflet murdar . Ce s-ar intampla daca Romania ar fi in sufletul tau ? Cum ar trai oameni, copiii, in sufletul tau mic, plapand ? Cum ar creste vietii, ganduri, trairi, dragoste in “Romania” ta ? Fractiuni de clipe importante se gasesc, se lupta in sufletul tau . Rautate ? Egoism ? Violenta ? Ce s-ar intampla daca prin prisma vietii, a gandiri tale, s-ar naste Romania ? As vrea sa cred ca existe suflete pefecte , Romanie perfecta . Lucrurile, merg din mai rau in mai rau, datorita inimi, si sufletului tau . Credinta, optmism, dragoste, intelegere, bunatate . Toate acestea s-au pierdut pe aleea clipitelor ce trec in sirag ?
Poti sa construiesti Romania ta . Ai puterea de a gandi pozitiv, de a fi optimist, de a invata, de a actiona in intelepciune , de a iubi . Ai puterea sa iti construieste o lume a ta, prin prisma gandiri , a faptelor tale . Fericirea ta depinde de tine . De azi .. tu esti Romania!
Denisa Ratiu

Testament

“ M-as darui pe mine . Mi-as da viata, suflarea, bucuria, daca as stii ca pot ingropa odata cu mine si suferinta lumii! “

Cand voi pleca de pe pamantul acesta …
As vrea sa iti daruiesc din lacrimiile mele , pentru ca sufletul sa iti fie curat,putin din curatia sufletului meu, si al tau vor sterge raul existent in tine.
As vrea sa iti daruiesc clipele de bucurie, doar asa .. cand iti va merge rau, vei pretui mai intens bucuria .
As vrea sa iti daruiesc ochii mei, ca sa poti vedea lumea prin caldura lor, cu bune , cu rele .
As vrea sa-ti daruiesc putin din suferinta mea, pentru ca taria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieti, traite pe nicovala suferintei.
As vrea sa-ti daruiesc ranile mele, provocate de cuvintele spuse la intamplare, pentru ca prin ele am ajuns sa fiu om nu un actor al vietii .
As vrea sa iti daruiesc zambetul meu , care ma insotea zi de zi .. un zambet cald venit din inima.
As vrea sa-ti daruiesc framantarile mele, pentru ca odata sa intelegi viata .
As vrea sa iti daruiesc gandurile mele, care de cele mai multe ori se contraziceau , dar care .. m-au condus pas cu pas si fara de care nu ar fi existat cuvinte .
As vrea sa iti las putin din sensibilitatea mea,pentru ca sa nu iti fie rusine sa plangi cand observi suferinta acestei lumi prinsa in ambitiile ei .
As vrea sa iti las nefericirea unei clipe, pentru a putea mai apoi simti cu cel cu inima franta .
As vrea sa iti las din uratenia mea, care mi-a facut sufletul frumos, si care mi-a aratat adevarata frumustete .
As vrea sa iti daruiesc din bunatatea mea, care m-a ajutat de cele mai multe ori in prinsoarea clipelor traite dupa valori pieritoare .
As vrea sa iti daruiesc momente din saracia mea, doar asa vei intelege lacrimile celor carora le e foame.
As vrea sa iti las din frumusetea mea, frumusetea sufletului meu , as vrea sa iti las tot ce e mai frumos din mine .
Nu as vrea sa iti las, pacatele mele, uratul, raul din mine .
Dragul meu, iti daruiesc tot ce sunt , pastreaza tot ce crezi ca e mai frumos, iarta, iubeste, ajuta, intelge , doar asa viata iti va fi mai frumoasa . Raul nu face bine nimanui . Ura te face sa te simti murdar, nefericit . Invata sa alergi dupa adevarata frumusete care inseamna mai mult decat orice . Invata sa faci diferenta dintre oameni si imitatii . Invata sa fi tu !

Denisa Ratiu

Protest ..

Ma gandesc adesea la persoanele care si-au terminat viata, suflarea , umblarea pe acest pamant . Uneori gandurile imi zboara spre noi fiintele care fie ca vrem, fie ca nu, trebuie sa traim .
De murit, murim toti, e ceva omenesc pana la urma . Dar ce ma framanta pe mine de o vreme e ca, uneori avem oameni, suflete, alaturi de noi si nu ii pretuim, nu le spunem o vorba frumoasa, nu le oferim o incurajare, dar dupa ce mor .. numai terminam cu laudele, cu vorba buna . Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar cat de bine te simti cand te apreciaza cineva, te iubeste, te pretuieste, iti ofera o incurajare de fiecare data cand ai nevoie . Si totusi stim.. si nu facem, poate din orgoliu sau din mandrie. Ne-ar placea ca altii sa ne-o faca, dar asteptam ca ei sa inceapa . Nu e prea tarziu, sa iti areti aprecierea ta, si dragostea ta dupa ce pleaca o persoana , dupa ce paraseste pamantul acesta ? Am putea sa facem jocuri de imaginatie, dar numai gandindu-ne ne apuca groaza . Putini sunt cei care se bucura de moartea cuiva . Am vrea sa traim vesnic, dar cu mandrie, cu orgoliu . Nu esti penibil cand iti areti dragostea printr-un sarut sincer, nu esti penibil, cand spui un “Te iubesc” , dar un te iubesc cu valoare, e un cuvant cu insemnatate mare . Nu esti penibil cand ii spui colegei tale, sau omului de langa tine ca e frumos. Nu e nici un rau cand incurajezi, schimbi starea de sprit mohorata a omului de langa tine . Uneori orgoliul, eu-l nostru nu ne lasa sa fim oameni . In ziua de azi omenia e pe cale de disparitie , e tot mai rara la fiecare pas .
Nu vreau sa scriu lucruri irealiste, poate nimic nu mai e la moda de ce am scris mai sus . Dar starea ta de spirit atarna de aceste lucruri . Esti multumit, cand ceilalti din jurul tau sunt impliniti !

Denisa Raţiu

Lumii paralele

Oameni mari si oameni mici. Copii si oameni in maturitate . Lumii paralele .
Copil – omul mic intr-o lume mare. Franturi de gingasie, frumusete, delicatele, curatie . Copilul un suflet capabil sa inteleaga omul, sa zambeasca la nefericire , sa fie multumit de ploaie, sa se trezeasca si sa inceapa sa rada, sa zambeasca, sa inceapa ziua cu hohote de ras .. sau de plans . Plansul copiilor e ca un ras al adultilor. Copilasi plang, dar niciodata nu plang din rautate, din cauza ambitiilor lor . Nici nu se poate, datorita gandurilor putine ce le au . Nu v-ati gandit ca si istetimea noastra, uneori provoaca suferinta ? Noi, tin sa ma consider un mic copil crescut ajuns adult, dar tot copil, radem uneori de fatada, dar prea putin din suflet . Copiii rad cu sufletul, plang tot cu sufletul .
Adultul – omul care construieste lumea . Rece, fara timp, neinimos, incarcat de poverile pacatelor , sarac spiritual . Incapabil sa se intelegem pe el, sa zambeasca cu ochii si cu mintea, sa fie multumit de lume, de ploaie, de caldura . Todeauna cauta ceva mai bun, mai frumos, niciodata multumit de ceea ce are . Alearga, munceste toata ziua, doarme, se trezeste , mai obosit si mai ursuzi decat era cu o zi inainte .
Desertaciune, goana dupa vant . Ce frumos, ar fi universul, lumea acesta plina de suflete de copii. Niciodata un adult nu poate actiona ca un copil, niciodata zambetul unui copil nu se poate compara cu al nostru. Niciodata nu vom putea fi copiii daca nu ajungem, sa traim ca niste copii . Fa-ti timp sa traiesti ca un copil, sa te bucuri, sa ai timp, sa arunci raul, oboseala, ursuzul din tine . Sa ai timp de tine, de sufletul tau care are nevoie hohot de energie!

Denisa Ratiu

Generatii

“ … suntem generatia care stim cele mai bune definiti ale dragostei .. dar care, iubim cel mai putin .“
“ suntem generatia care are cele mai multe carti ,cele mai multe surse de informati .. dar care nu citeste . “
“ suntem generatia cu cele mai multe asteptari .. dar, cu cele mai putine idealuri . “
“ suntem generatia cea mai “hranita” , dar careia .. mereu ii e foame “
“ suntem generatia cea mai invatata, dar care si-a pierdut simtul ratiuni “
“suntem generatia gustului frumos, dar care .. traieste murdar “
“ suntem generatia tehnologiei, dar care .. si-a pierdut bunul simt. “
“suntem generatia marilor descoperiri , dar careia ii lipseste cunoasterea de sine “
“ suntem generatia de la care se cere mult , dar careia ii lipseste omul model. “
“ suntem generatia bunului gust dar care nu si-l foloseste “

Putem fi ce vrem , dar ne lipseste credinta .
Denisa Raţiu

Deschide usa, crestine ..

Asteptam Craciunul, o sarbatoare plina de bogatie cu bucate de alese, o sarbatoare incarcata cu puternice traditi si obiceiuri . De la cozonaci pana la renumitele sarmalute , toate exprimand aerul si caldura sarbatorilor . Copii plini de bucurie , inimi care tresalta de bucurie la fiecare ora petrecuta in familie, la lumina bradului , colinzi care toate au in repertoriul lor, gandul nasterii Mantuitorului .
Inimi pline de bucurie, copii fericiti de cadourile renumitului Mos Craciun , parinti plin de pace, dovada fiind reactia bucuriei copiilor lor. O zi a cadourilor, o zi in care simti parfumul de brad , o zi in care chiar si frigul are miros, si e incarcat de valoare . O zi in care pretuim gerul de afara, colindul, folclorul roman. O zi cand chiar si cozonacul are un gust mai aromat in atmosfera simtamintelor de familie, simtamintelor de bucurie. O zi in care chiar si rasetul are un auz mai cald. Chiote de veselie, glasuri care anunta elegant Nasterea pruncului Isus . O atmosfera perfecta, care se simte doar de Craciun . O atmosfera pe care, cu nici un chip nu am vrea sa o stricam cu vreo intristare, cu vre-un gand nefast, cu mila , cu inimi sfasiate . O atmosfera pe care toti am vrea sa o avem , sa o pastram intacta, sa traim clipa , ca .. doar odata pe an e Craciun . Dar cum traim clipa ? Abandonand mila pentru copilul sarac care trece cu colindul, in schimbul unui banut, un copil orfan care in lumea lui, Mos Craciun nu a ajuns, datorita saraciei ? Un copil care are vise, care sufera si plange pentru neglijenta parintilor, pe care .. poate, nici nu ii cunoaste . Un copil care isi doreste sa simta caldura, sa primeasca un cadou daruit cu dragoste, cat de neinsemnat ar fi el, de la Mos, un copil care isi doreste sa manance o bucatica de cozonac, chiar si coltul ars al cozonacului tau . Cum ii rasplatesti bunatatea lui Dumnezeu, cu care te-a binecuvantat si care ti-a dat atatea bucate alese ?
Avem de toate, mesele pline de bauturi, de prajituri , cozonaci, prajituri, mancaruri gustoase specific romanilor.. Noi avem o zi perfecta, in care altii , copiii fara vina , traiesc in vise, in sperante, in neimpliniri, isi traiesc Craciunul, murdar, ca o zi oarecare , o zi mai trista ca celelalte, o zi incarcata de bucuria noastra si tristetea saraciilor . Deschide usa crestine !

De azi, noi suntem Romania

Mii de fete pierdute in adancul egoismului, in adancul banilor, a lacomiei . Am vrea sa fim liberi, sa iubim, sa ne indragostim de tara noastra, sa locuim pentru vecie in ea . Plangem viata, plangem guvernul, plangem saracia din tara noastra . Alergam in neant , cautam bogatie si gasim pietricele .
Om , faptura cu chip de lut , trecatoare, uitata de ani , de zile , de fapte, de inimi . Fugim dupa fericire, cautam perfectiunea clipelor si ne avantam tot mai tare in mizeria noastra . Suntem cufundati in nefericire, in tristete . Tanjim dupa fercirea altora, si suntem nemultumiti . Nu avem timp sa gandim, sa actionam in intelepciune , sa iubim . Crestem copii, crestem vietii , dar uitam sa traim. Am vrea ca lumea sa fie altfel, am vrea ca viata sa ne zambeasa clipita de clipita . Am vrea o Romanie condusa de oameni binecuvantati , am vrea o Romanie mai perfecta ca sufletul nostru . Am vrea sa numai existe lacrimi, saracie, boala, durere . Tanjim dupa noutate , dupa bine . Vrem bogatie, natura, pamant, vrem sa cucerim inimi pentru a ne putea folosi de bogatia lor . Dar avem un suflet murdar . Ce s-ar intampla daca Romania ar fi in sufletul tau ? Cum ar trai oameni, copiii, in sufletul tau mic, plapand ? Cum ar creste vietii, ganduri, trairi, dragoste in “Romania” ta ? Fractiuni de clipe importante se gasesc, se lupta in sufletul tau . Rautate ? Egoism ? Violenta ? Ce s-ar intampla daca prin prisma vietii, a gandiri tale, s-ar naste Romania ? As vrea sa cred ca existe suflete pefecte , Romanie perfecta . Lucrurile, merg din mai rau in mai rau, datorita inimi, si sufletului tau . Credinta, optmism, dragoste, intelegere, bunatate . Toate acestea s-au pierdut pe aleea clipitelor ce trec in sirag ?
Poti sa construiesti Romania ta . Ai puterea de a gandi pozitiv, de a fi optimist, de a invata, de a actiona in intelepciune , de a iubi . Ai puterea sa iti construieste o lume a ta, prin prisma gandiri , a faptelor tale . Fericirea ta depinde de tine . De azi .. tu esti Romania!
Denisa Ratiu

Un gand

Azi, un gand maiastru
Spre tine se indreapta,
Gandul sufletului tandru,
Care pe tine te asteapta.

O raza de lumina,
In suflet va sclipi,
Privirea-mi blanda si senina,
Mereu te va uimi.

Ca si pasarea maiastra,
Gandul meu la tine zboara,
Zburda-n vesnica gandire,
Ca o s-ajungi din nou la mine.

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Ploaia

Picaturi cristaline imi bat la fereastra,
Iar tu ai plecat, m-ai parasit,
Si ai uitat de iubirea noastra.

Acum doar acesti stropi
Imi uda buzele,
Si nu mai are cine,
Sa-mi incalzeasca bratele.
Ploaia in curand se va opri,
Si sper din suflet ca tu la mine vei reveni.

O ploaie cristalina,
Imi uda trupul invaluit in dor de iubire.
Stropii reci tresar asupra mea,
Si imi acopera incet,
De frig si racoare inima.

Stiu ca peste catva timp,
Ploaia tu vei fi.
Iar stropii fiind degetele tale,
Cu mult drag ma vor incalzi.

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Nasterea Domnului

Steaua straluceste pe bolta cereasca,
In jurul nostru se aseaza,
O plapuma friguroasa.
Corul ingeresc vesteste ,
Ca Iisus azi s-a nascut,
Nu-n palat ci intr-o iesle,
Intr-un locas mult prea Sfant.

Inconjurat era de miei,
Si de Maica Preacurata,
Iosif alaturi de ei,
Se rugau pentru-mparat,
Fiu al lumii nou venit
Sa ne scape de pacat.


Cu sclipirea-i cea vestita
Azi ca-n fiecare an,
Neaua mandra si plapanda,
-Priviti!ne bate la geam.

Fulgu-ncetisor se-asterne,
Pe pamantul cel uscat,
Si vesteste totodata,
Nasterea unui Imparat.

Imparatul cel de sus,
Ce lumina ne-a adus,
Liniste si bucurie,
Pe pamant pace sa fie.

Clopotei si urari mii,
Zise chiar si de copii,
Lumea o inveselesc,
Si Nasterea o vestesc.


Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Intelege!Asculta!Iubeste!

Asculti multa liniste,
Privesti o eterna pustietate,
Nu se aude nici zgomotul unei insecte,
Nici macar o mica adiere din eternitate.

Singuratatea te imbratiseaza,
Acoperamantul isi pierde caldura si culoarea,
Mirosul dulce, fin, plapand, se indeparteaza,
Si l-a pierdut chiar si floarea.

Din senin un fulg plapand,
Ti se asterne la crestet,
Formeaza din nou bunul gand,
Care mereu iti sopteste,
Cele trei, tainice cuvinte de poveste:
Intelege!Asculta!Iubeste!

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

In zadar

De pe malul marii,
Eu stau si privesc,
In zarea cautarii
A celui ce-l iubesc.

Imi aduc aminte,
Si incep sa plang,
Tu ai plecat iubite,
Lasandu-ma cantand.

Cant cu lacrima amara
Care curge in zadar,
A nostra cantare draga
Dar oricum, tot in zadar.


Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

De dragul tau

Azi suntem impreuna,
Ne sarutam mereu,
De maine vei pleca,
Ramane doar suspinul meu.

Singura raman
In pustietate,
Caci tu vei pleca
Si vei uita de toate.

Pentru tine ma voi ruga,
Si pentru a noastra iubire
Eu nu te voi lasa
Te voi pastra in suflet
Fara tihna si uimire.

Te-astept sa te intorci
Te rog mult sa nu ma parasesti,
Doar cu privirea ma sufoci
Si cu inima tu ma iubesti.

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Azi visul imi da sperante

Intr-un vis miraculos
Eu azi m-am transformat,
Intr-un suflet grandios,
Cam greu de neglijat.

Gandirea azi mi-a pierit
Iar inima-mi s-a razgandit.
Nu mai vrea atat de multa neglijenta,
Ci azi ea vrea mai multa perseverenta.

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Un mesaj de iubire

Sufletul ma indeamna
Sa te iubesc,
Inima imi spune
Sa nu te parasesc.

Esti persoana potrivita,
Te voi iubi mereu,
Steaua preamarita,
Ce va lumina mereu,
Intr-un mic coltisor,
Din interiorul meu.

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Sa zburam

Cand vulturul zboara deasupra ta,
Priveste in sus si nu ma uita.
Ca valuri, pe aripi deasupra-ti plutesc,
Cu prima privire sa te cuceresc.

Zgomotul vulturului tu sa-l auzi,
C-o dulce mireasma in el sa patrunzi.
Sa zbori si sa canti si tu deasupra mea,
Dulcile glasuiri sa-mi mangaie inima.

Alatura-te mie si vino sa inaltam,
Spre bolta cereasca, impreuna sa saltam.
Zbura-vom impreuna in 'naltul ceresc,
Inconjurati sa ramanem de corul ingeresc.

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

O gandire inceata

Gandul mi te cere,
Inima te-asteapta,
Sunt plina de durere,
O fiinta inceata.

De vii eu te-astept!
De vrei eu te iert!
Lacrima ce-a curs,
Am sters-o-ndeajuns,
In timpul ce-a decurs.

Tu esti iubirea,
Eu sunt gandirea,
Te astept mereu,
Sa fi doar al meu,ingeras etern
Suflet iubitor si staruitor.

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Mos Craciun

Cu albeata-i sclipicioasa,
Neaua iata, ne ingheata
Degetele degerate,
Ea ne face pe-nserate.

Ea aduce-un mos batran,
In Sfanta seara de Craciun,
Un mos darnic si prea bun,
Chiar in pragul de Ajun.


Ciorogar Susana Andreea
Clasa aX-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Infinitul asteptarii

Infloritul florilor,
Rasaritul zorilor,
La acestea eu privesc
Cu speranta sa te gasesc.

Stau, astept, privesc in zare,
Sunt o taina in cautare.
Dar degeaba eu astept,
Ca sa vi sa te caiesti,
Caci ai plecat departe esti,
De sufletelul ce-l iubesti.


Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Dragobetele

Dragobete e o Sfanta zi,
In care tu iti poti gasi,
Un el, o ea pentru-al avea
In semn de jumatatea ta.

Azi, ca ieri ca-ntotdeauna,
Imparti in doua inima.
Jumatate o pastrezi,
Cealalta o-nstrainezi.

Straina ea nu ramane!
Cauta azi, poate si maine,
Nume cald si mult iubit,
De un suflet indragit.


Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Cuvantul un mister

Un val de caldura
Acum te va cuprinde,
Suspina si sursura,
Cuvinte tainice, plapande.

Cuvantul maret
Spus cu glas dulceag,
Sentimentul indraznet,
Devine mai pribeag.

Misterul dulcilor cuvinte,
Redau si incalzesc,
Starea sufletelor sfinte,
Anume cuvantul te iubesc.

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

As vrea

As vrea sa fiu o stea,
Sa stau deasupra ta,
S-aud cum imi soptesti,
Ce mult tu ma iubesti,
Si sa vad cum ma privesti,
Cu dulcile tale priviri ingeresti.

Sa-ti vad zambetul dulce,
Un zambet care-aduce,
Iubirea noastra eterna,
Eterna si suprema.

Ciorogar Susana Andreea
Clasa a X-a C
Colegiul Tehnic Mediensis

Spiritul Craciunului !

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MUREŞ
GIMNAZIUL DE STAT „OCTAVIAN GOGA”
SIGHIŞOARA JUD. MUREŞ
STR. ANA IPĂTESCU NR. 14

Ziua Craciunului a sosit . Afara totul este acoperit de o plapuma alba de nea. Fulgi grei de zapada cad pe pamant.
In casa arde focul, acesta incalzeste familia, care impodobeste bradul ce sustine Spiritul Craciunului .
Cinci copii s-au adunat ca sa mearga din casa-n casa, din familie-n familie ca sa vesteasca Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos printr-o cantare specifica sarbatorii, prin colinde.
Toate familiile la care au fost erau foarte bucuroase de aceasta urare ! Acestor copii le placea sa spuna la sfarsit : “Nasterea Domnului Iisus sa va lumineze casa ! Craciun Fericit si Sarbatori Fericite !”
Dupa ce au colindat zeci de case, poate chiar sute, ei se intorc la casele lor, fiind mandri de urarea facuta.
Acuma este momentul in care soseste Mos Craciun, care aduce cadouri copiilor cuminti. Traditia spune ca :”Mos Craciun este un mos care traieste de mii de ani. El aduce cadouri copiilor cuminti si carbune copiilor rai.”
Copiii sunt nerabdatori… Se aude deasupra casei un “Ho-Ho-Ho!”. E Mos Craciun… Isi lua sacul cu cadouri si se strecura prin hornul casei. De obicei bradul este langa horn, iar Mosul pune cadourile sub bradul impodobit cu beteala si globuri. Apoi Mosul dispare…
In a doua zi, copii se scoala si fug repede in camera cu bradul, unde sunt cadourile de la Mos Craciun. Sunt entuziasmati si deschid repede cadourile.Vad ca au primit ceea ce si-au dorit !
Sensul Craciunului este acela de a oferi. De aceea trebuie sa aducem lumina si in alte case, daruri si sanatate!


Maftei Radu Stefan
Clasa a VIII-a

Visez să fiu un fulg de nea

Csoma Manuela
Şc. cu cls. I – VIII „Mihai Eminescu”
Mediaş
cls. a VI – a A

Visez să fiu un fulg de nea,
Să cad încet din ceruri,
Visez să fiu un fulg de nea,
Să zbor cuprins de-un tremur.

Să plutesc cuprins de farmec
Vazând veselii copii,
Ce-n zăpadă ei se joacă
Făcând doar năzdrăvănii.

Să văd cum fraţi de-ai mei vin ca şi mine
Încet, plutind pe cerul sfânt,
Să vadă lumea asta mare
Pe care-am vazut eu şi-acest pământ.

Ş-apoi ne vom topi încet,
Cu capul plin de amintiri
Pe care le vom revedea
Şi la anul ce va urma.

Iarna pe alei

Diacu Delia
Şc. cu cls. I – VIII „Mihai Eminescu”
Mediaş
cls. a VI – a A
Iarna albă şi frumoasă
A sosit din nou acasă.
Toţi copiii-o aşteptară
Ca să vină la noi iară.

Doar copii vezi peste tot,
Fericiţi şi bucuroşi,
Nicicând nu spun că nu mai pot,
Chiar de-i ger şi-s zgriburoşi.

Pe covorul moale, alb,
Se trântesc, ba şi mai cad,
Lasând urme pe zăpadă,
Pe alee şi pe stradă.

Soarele zgârcit şi trist
Se zăreşte câte-un pic,
Trimiţând copiii acasă
Că doar şi mâine o să iasă.

Cu bujori roşii-n obraji
Lor nu le e deloc necaz
Că doar iarna noaptea-i lungă,
Copiilor să le ajungă.

Şi aşa două – trei luni
Copiii sunt cei mai buni.
În casă stau mai puţin,
Neaua atrăgându-i din plin.

Mos Craciun si povestile copiilor

de Panaitescu Andreea
(cls. IV-a Gimnaziul de stat
Zaharia Boiu Sighisoara)

Intr-o seara de Craciun, un mos cu barba alba, lunga, impartea cadouri tuturor copiilor. Acesta este Mos Craciun. Copiilor foarte cuminti mosul le aduce cadouri. Lui Mos Craciun nu prea ii place de copii cei rai dar tot le aduce daruri.

Mos Craciun i-a adus unui copilas jucaria preferata. Aceasta jucarie era un avion.

Acesta s-a bucurat atat de mult incat a imbratisat-o pe mama lui tare-tare. Mama i-a spus sa mearga la culcare. Copilul s-a dus in pat, a adormit usor, fericit. El a visat ca … era un spiridus. Era cu alti spiridusi care faceau cadouri si le dadeau mosului. Mos Craciun le dadea copiilor.



Copilul credea ca e usor sa faci jucarii, dar cand a incercat sa faca si el o jucarie a vazut ca e greu. Mos Craciun a venit sa vada cum se descurca spiridusii. Totul mergea perfect. Spiridusii au facut o suta de jucarii. Ei l-au ajutat pe mos sa puna cadourile in sac. Impreuna au reusit sa umple sacul.