Lumii paralele

Oameni mari si oameni mici. Copii si oameni in maturitate . Lumii paralele .
Copil – omul mic intr-o lume mare. Franturi de gingasie, frumusete, delicatele, curatie . Copilul un suflet capabil sa inteleaga omul, sa zambeasca la nefericire , sa fie multumit de ploaie, sa se trezeasca si sa inceapa sa rada, sa zambeasca, sa inceapa ziua cu hohote de ras .. sau de plans . Plansul copiilor e ca un ras al adultilor. Copilasi plang, dar niciodata nu plang din rautate, din cauza ambitiilor lor . Nici nu se poate, datorita gandurilor putine ce le au . Nu v-ati gandit ca si istetimea noastra, uneori provoaca suferinta ? Noi, tin sa ma consider un mic copil crescut ajuns adult, dar tot copil, radem uneori de fatada, dar prea putin din suflet . Copiii rad cu sufletul, plang tot cu sufletul .
Adultul – omul care construieste lumea . Rece, fara timp, neinimos, incarcat de poverile pacatelor , sarac spiritual . Incapabil sa se intelegem pe el, sa zambeasca cu ochii si cu mintea, sa fie multumit de lume, de ploaie, de caldura . Todeauna cauta ceva mai bun, mai frumos, niciodata multumit de ceea ce are . Alearga, munceste toata ziua, doarme, se trezeste , mai obosit si mai ursuzi decat era cu o zi inainte .
Desertaciune, goana dupa vant . Ce frumos, ar fi universul, lumea acesta plina de suflete de copii. Niciodata un adult nu poate actiona ca un copil, niciodata zambetul unui copil nu se poate compara cu al nostru. Niciodata nu vom putea fi copiii daca nu ajungem, sa traim ca niste copii . Fa-ti timp sa traiesti ca un copil, sa te bucuri, sa ai timp, sa arunci raul, oboseala, ursuzul din tine . Sa ai timp de tine, de sufletul tau care are nevoie hohot de energie!

Denisa Ratiu