Prieteni ai copilăriei

Oare voi ştiţi cine erau prietenii copilăriei?


Erau mii de jucării
Ce înveseleau copii.

Dar orice s-ar întâmpla,
Ei mereu se vor juca.

Copiii se distrează,
Jucăriile dansează,

Lumea se-nvârteşte,
Pomul se-nverzeşte,

Floriile sunt pe câmpii
Înconjurate de copii

Jucăriile au prins viaţă,
Şi se joacă ziua toată,

Jucăriile-s iubite
De băieţi şi de fetiţe.

Gritto Ioana-Maria
Clasa a-VII a C
Şcoala cu clasele I – VIII Nr. 4 Medias
Prof. îndrumător: Povară Anca

Prietenii copilăriei

Are cineva vreo idee cine sunt prietenii copilăriei? Ei sunt minunaţii eroi care îţi captau atenţia şi îţi măreau încrederea în tine însuţi .
Sunt mii de eroi care te făceau să te simţi mai puternic : Superman , Batman , Omul lanternă , Fulger etc. Aceste lucruri se pot învăţa şi din cărţi, nu neaparat de la televizor sau calculator . De exemplu sunt atât de multe cărţi scrise de autori celebrii : Ion Creangă, Ioan Slavici , Fratii Grimm , Hans Cristian Anderson , Ion Luca Caragiale etc.

E minunat să pătrunzi în lumea poveştilor cu mii de prinţese şi de prinţi curajosi , între fiare sălbatice care în ziua de azi nu mai există . Această lume e uimitoare şi plină de peripeţii! Iar atunci când citeşti ti se întâmplă de multe ori să te simţi ca şi cum ai face parte din acea poveste , pentru că îţi captează foarte mult atenţia ! Şi mie mi s-a întâmplat de foarte multe ori să citesc o carte cu foarte mare atenţie şi parcă eram şi eu pe acolo, iar la un moment dat eram atât de entuziasmată de lumea aceasta pe care o descoperisem , încât îmi doream foarte mult să scriu şi eu poveşti şi basme pentru copii . Nu îndepărta lumea cărţilor ! E o lume minunată !

Puiber Adela

clasa a VII a C

Şcoala cu clasele I- VIII Nr.4 Medias

Prof. Povara Anca

Bucuriile copilăriei

O comoară de preţ pe care nimeni nu ţi-o poate lua din suflet este copilăria. Copilăria este cel mai important lucru din lume pe care toţi l-am trăit în viaţă.
Îmi amintesc chipul blând al mamei, dragostea cu care îşi întindea mâinile spre mine şi cântecul ei de leagăn cu care mă adormea în fiecare seară. Ea mi-a dăruit viaţa, m-a învăţat să vorbesc, întotdeauna a avut un cuvânt de încurajare, mi-a dăruit o vorbă bună şi mângâieri.

Alături de mama mă simt în siguranţă. Ea este ca o carte de poveşti care îmi spune ce este bine şi ce este urât, ce este drept şi ce este nedrept, cum să devin un om cinstit, modest şi inteligent. Ea va rămâne în sufletul meu- fiinţa cea mai dragă şi un bun model.

Momentele cele mai plăcute în viaţă le-am trăit la grădiniţă, unde mi-am făcut primii prieteni şi am învăţat jocurile copilăriei. Apoi un alt moment emoţionant în viaţa mea a fost prima zi de şcoală. Doamna învăţătoare ne-a întâmpinat în curtea şcolii. Am privit-o întâi cu teamă şi sfială… Ea m-a învăţat să scriu întâiul „ a” tremurător şi să silabisesc cuvântul „ mama” şi apoi să leg literele. Avea o fire blândă şi cu gingăşie m-a ajutat să dezleg misterul bucuriilor de-a fi şcolar.

Eu cred că frumuseţea copilăriei constă în faptul că noi, copiii, privim lucrurile diferit de cum privesc adulţii. Privim lucrurile cu simplitate şi întotdeauna alegem drumul cel mai scurt spre inima celui ce ne apropie.

Nouă ne plac jocurile, distracţia şi tot ce este mai frumos, luminându-ne chipul şi viaţa, bucurându-i pe cei din jur cu veselia noastră. Cei mari trebuie să se asigure că în această etapă frumoasă a vieţii noastre nu trebuie să dispară niciodată bucuria oferită de joc; copiii sunt cei care o ajută mereu, jucându-se şi cerând o lume în permanenţă schimbare. Inocenţa care însoţeşte această vârstă nu poate fi distrusă de nimic şi este surprinsă mereu prin surâs şi naivitate.

Orice copil are nevoie de prieteni pentru a găsi veselia, are nevoie de sprijin şi îndrumare pentru ca mai târziu să-i facă plăcere să se gândească la anii frumoşi ai copilăriei. În sufletul pur al unui copil e atât de multă speranţă şi dragoste încât rănindu-l i-ai distruge zâmbetul. Copiilor le plac poveştile, au felul lor de a vedea lumea şi sunt singurii cărora nu le este frică de nimic. Prietenii din anii copilăriei sunt cei mai loiali şi sinceri.

Mă gândesc în prezent la fericirea ce este în sufletul meu, la prietenii mei care mă aşteaptă afară la joacă. Cu ei am învăţat să mă bucur de frumuseţea lucrurilor care mă înconjoară Mi-aş dori să rămân mereu copil să mă joc, să zâmbesc şi să fiu iubit.

Bârsan Radu

Clasa a VII a

Centrul de zi « Sf. Andrei » Mediaş

Lumea copilăriei

Într-o seară stăteam pe pervazul geamului şi priveam stelele. În scurt timp adorm.

Şi se făcea că era o zi frumoasă de vară . Soarele strălucea ca o bucată de aur, pe câmp erau mii de floricele frumos colorate, cerul era senin,nori pufoşi, albi parcă te înghiţeau şi din când în când în văzduhul albastru deschis se zărea câte un stol de fluturi coloraţi în culorile curcubeului, prin copacii deja cu fructe micuţe, necoapte se vedea câte o păsărică colorată şi frumos cântătoare.

Eu mă întrebasem ce lume este aceea, iar o rândunică îmi răspunde: că acea lume magnifică şi plină de magie e lumea copiilor, în această lume orice dorinţă a oricărui copil va fi îndeplinită.

Lumea aceea era cu totul magică şi adevărată. Şi orice copil cu suflet nobil poate să vadă acea lume minunată.

Dintr-o dată m-am trezit. Soarele ca o bucată de aur galben îşi aruncă razele pe geam, intrând în camera mea creând o lumină orbitoare. Mă pregătesc să merg la şcoală, sunt nerăbdătoare să le povestesc colegilor mei despre acel vis ciudat.

Le-am povestit colegilor şi toţi am stabilit că acea lume să se numească COPILĂRIE.

Tufă Paula

Clasa a V –a

Şcoala Generală Blăjel

Prof. îndrumător: Strava Cosmina