Lumea copilăriei

Într-o seară stăteam pe pervazul geamului şi priveam stelele. În scurt timp adorm.

Şi se făcea că era o zi frumoasă de vară . Soarele strălucea ca o bucată de aur, pe câmp erau mii de floricele frumos colorate, cerul era senin,nori pufoşi, albi parcă te înghiţeau şi din când în când în văzduhul albastru deschis se zărea câte un stol de fluturi coloraţi în culorile curcubeului, prin copacii deja cu fructe micuţe, necoapte se vedea câte o păsărică colorată şi frumos cântătoare.

Eu mă întrebasem ce lume este aceea, iar o rândunică îmi răspunde: că acea lume magnifică şi plină de magie e lumea copiilor, în această lume orice dorinţă a oricărui copil va fi îndeplinită.

Lumea aceea era cu totul magică şi adevărată. Şi orice copil cu suflet nobil poate să vadă acea lume minunată.

Dintr-o dată m-am trezit. Soarele ca o bucată de aur galben îşi aruncă razele pe geam, intrând în camera mea creând o lumină orbitoare. Mă pregătesc să merg la şcoală, sunt nerăbdătoare să le povestesc colegilor mei despre acel vis ciudat.

Le-am povestit colegilor şi toţi am stabilit că acea lume să se numească COPILĂRIE.

Tufă Paula

Clasa a V –a

Şcoala Generală Blăjel

Prof. îndrumător: Strava Cosmina