Să fii copil în UE

Orice copil trebuie să aibă o familie, să fie crescut şi educat în condiţii cât mai bune. Mulţi copii sunt săraci, nu pot merge la şcoală, iar uneori sunt puşi la munci grele, chiar dacă sunt nişte copii. Există şi copiii străzii, care nu au familie şi stau în condiţii grele şi murdare.

Mulţi copii din Europa sunt de asemenea săraci. Dacă sunt din familii diferite, sau de altă religie, sau de altă culoare a pielii, copiii nu s eîmpacă prea bine şi se dispreţuiesc. Toţi copiii trebuie să aibă aceleaşi drepturi. Eu sunt de părere ca toţi copiii să-şi spună părerea.


Mohaiu Antonia
clasa a IV-a A
Şcoala cu clasele I – VIII Nr. 4. Mediaş

Copil în Uniunea Europeană

Ce bine e să fii copil! N-ai nici o grijă, căci părinţii se îngrijesc să ai de toate. Acum e şi mai bine, deoarece suntem copii în Uniunea Europeană. Ne simţim mai liberi, mai împliniţi şi avem mai multă iniţiativă.

În schimbul acestor condiţii ne simţim obligaţi să ne achităm cu brio de îndatoriile care ne revin.
Putem începe cu familia noastră: să fim buni copii care, prin faptele şi comportamentul lor, să le aducă părinţilor doar satisfacţii.

Continuăm apoi cu grădiniţa, şcoala, liceul şi facultatea. Aici dovedim prin învăţătura şi purtare că putem continua munca predecesorilor noştri, care prin capacitatea lor, au pus la dispoziţia noastră atâtea descoperiri. Şi, dacă reuşim să ajungem la momentul împlinirii trebuie să returnăm cu vârf şi îndesat tot ce-am primit până atunci ca nişte buni cetăţeni europeni.

Macinga Antonia

Clasa a IV a C

Şcoala cu clasele I - VIII nr.4 Medias

Jucăria ta

Vreţi să ştiţi cine erau prietenii copilăriei?
Erau chiar soarele şi luna,
Florile şi stelele
Cu aceste mari minuni, copiii se jucau hai hui.

Dar mai era parcă ceva.
Ceva ce nu ştiau.
Vreti sş ştiţi ce mai era?
Era chiar jucăria ta.


Olaru Alexandra
Cls:a VII-a C
Scoala cu clasele I - VIII Nr. 4 Medias
Profesoara de romana:Povara Anca

Gânduri despre copilărie

Ce este copilăria? Eu cred că este paradisul copiilor. Este o oază de soare care stăluceşte în viaţa noastră un timp scurt, dar de neuitat.

Copilăria trebuie trăită din plin şi împărşită cu toţi prietenii.Cu ea descoperi minunile care te înconjoară şi toate distracţiile jocului, căci jocurile sunt preferatele copiilor, iar jocurile trec prin ochii noştri luminându-ne chipul şi viaţa , bucurându-i pe cei din jur cu veselia noastră.

În copilărie totul şi se pare uşor, tot ceea ce se întâmplă este privit astfel , cu simplitate şi uneori naivitate. Vedem viaţa în roz şi totul este fermecător.

Când plouă nouă ni se pare amuzant , ne închipuim că din cer cad mii de steluţe colorate.
Copilăria este o lume de basm , pe care o trăim o dată în viaţă şi la care, din păcate nu ne mai putem întoarce.

Andrei Claudia

Clasa a VIII –a

Şcoala Generală Blăjel

Prof. Cosmina Strava

Să fii copil în Uniunea Europeană

Ca să fii copil în Uniunea Europeană trebuie să fii mândru de asta. Aici, copiii sunt foarte civilizaţi, credincioşi, respectuoşi, politicoşi şi cu bun simţ. Nu suntem noi perfecţi, dar nici cei mai răi copii. Dacă faci parte dintr-o ţară, trebuie să şi-o iubeşti foarte mult. Naţiunea este pentru fiecare, acea naţiune căreia simte că-i aparţine. Eu nu o să uit niciodată că provin din România. Indiferent de vârstă şi culoare, o să-i repsct pe toţi care merită să se numească oameni. Eu iubesc România şi Uniunea Europeană. Nu o să uit niciodată că sunt copil într-o ţară europeană.

Boldi Sebastian Andrei
clasa a IV-a
Şc. cu clasele I – VIII Nr. 4
înv. Tatiana Albu

Prieteni ai copilăriei

Oare voi ştiţi cine erau prietenii copilăriei?


Erau mii de jucării
Ce înveseleau copii.

Dar orice s-ar întâmpla,
Ei mereu se vor juca.

Copiii se distrează,
Jucăriile dansează,

Lumea se-nvârteşte,
Pomul se-nverzeşte,

Floriile sunt pe câmpii
Înconjurate de copii

Jucăriile au prins viaţă,
Şi se joacă ziua toată,

Jucăriile-s iubite
De băieţi şi de fetiţe.

Gritto Ioana-Maria
Clasa a-VII a C
Şcoala cu clasele I – VIII Nr. 4 Medias
Prof. îndrumător: Povară Anca

Prietenii copilăriei

Are cineva vreo idee cine sunt prietenii copilăriei? Ei sunt minunaţii eroi care îţi captau atenţia şi îţi măreau încrederea în tine însuţi .
Sunt mii de eroi care te făceau să te simţi mai puternic : Superman , Batman , Omul lanternă , Fulger etc. Aceste lucruri se pot învăţa şi din cărţi, nu neaparat de la televizor sau calculator . De exemplu sunt atât de multe cărţi scrise de autori celebrii : Ion Creangă, Ioan Slavici , Fratii Grimm , Hans Cristian Anderson , Ion Luca Caragiale etc.

E minunat să pătrunzi în lumea poveştilor cu mii de prinţese şi de prinţi curajosi , între fiare sălbatice care în ziua de azi nu mai există . Această lume e uimitoare şi plină de peripeţii! Iar atunci când citeşti ti se întâmplă de multe ori să te simţi ca şi cum ai face parte din acea poveste , pentru că îţi captează foarte mult atenţia ! Şi mie mi s-a întâmplat de foarte multe ori să citesc o carte cu foarte mare atenţie şi parcă eram şi eu pe acolo, iar la un moment dat eram atât de entuziasmată de lumea aceasta pe care o descoperisem , încât îmi doream foarte mult să scriu şi eu poveşti şi basme pentru copii . Nu îndepărta lumea cărţilor ! E o lume minunată !

Puiber Adela

clasa a VII a C

Şcoala cu clasele I- VIII Nr.4 Medias

Prof. Povara Anca

Bucuriile copilăriei

O comoară de preţ pe care nimeni nu ţi-o poate lua din suflet este copilăria. Copilăria este cel mai important lucru din lume pe care toţi l-am trăit în viaţă.
Îmi amintesc chipul blând al mamei, dragostea cu care îşi întindea mâinile spre mine şi cântecul ei de leagăn cu care mă adormea în fiecare seară. Ea mi-a dăruit viaţa, m-a învăţat să vorbesc, întotdeauna a avut un cuvânt de încurajare, mi-a dăruit o vorbă bună şi mângâieri.

Alături de mama mă simt în siguranţă. Ea este ca o carte de poveşti care îmi spune ce este bine şi ce este urât, ce este drept şi ce este nedrept, cum să devin un om cinstit, modest şi inteligent. Ea va rămâne în sufletul meu- fiinţa cea mai dragă şi un bun model.

Momentele cele mai plăcute în viaţă le-am trăit la grădiniţă, unde mi-am făcut primii prieteni şi am învăţat jocurile copilăriei. Apoi un alt moment emoţionant în viaţa mea a fost prima zi de şcoală. Doamna învăţătoare ne-a întâmpinat în curtea şcolii. Am privit-o întâi cu teamă şi sfială… Ea m-a învăţat să scriu întâiul „ a” tremurător şi să silabisesc cuvântul „ mama” şi apoi să leg literele. Avea o fire blândă şi cu gingăşie m-a ajutat să dezleg misterul bucuriilor de-a fi şcolar.

Eu cred că frumuseţea copilăriei constă în faptul că noi, copiii, privim lucrurile diferit de cum privesc adulţii. Privim lucrurile cu simplitate şi întotdeauna alegem drumul cel mai scurt spre inima celui ce ne apropie.

Nouă ne plac jocurile, distracţia şi tot ce este mai frumos, luminându-ne chipul şi viaţa, bucurându-i pe cei din jur cu veselia noastră. Cei mari trebuie să se asigure că în această etapă frumoasă a vieţii noastre nu trebuie să dispară niciodată bucuria oferită de joc; copiii sunt cei care o ajută mereu, jucându-se şi cerând o lume în permanenţă schimbare. Inocenţa care însoţeşte această vârstă nu poate fi distrusă de nimic şi este surprinsă mereu prin surâs şi naivitate.

Orice copil are nevoie de prieteni pentru a găsi veselia, are nevoie de sprijin şi îndrumare pentru ca mai târziu să-i facă plăcere să se gândească la anii frumoşi ai copilăriei. În sufletul pur al unui copil e atât de multă speranţă şi dragoste încât rănindu-l i-ai distruge zâmbetul. Copiilor le plac poveştile, au felul lor de a vedea lumea şi sunt singurii cărora nu le este frică de nimic. Prietenii din anii copilăriei sunt cei mai loiali şi sinceri.

Mă gândesc în prezent la fericirea ce este în sufletul meu, la prietenii mei care mă aşteaptă afară la joacă. Cu ei am învăţat să mă bucur de frumuseţea lucrurilor care mă înconjoară Mi-aş dori să rămân mereu copil să mă joc, să zâmbesc şi să fiu iubit.

Bârsan Radu

Clasa a VII a

Centrul de zi « Sf. Andrei » Mediaş

Lumea copilăriei

Într-o seară stăteam pe pervazul geamului şi priveam stelele. În scurt timp adorm.

Şi se făcea că era o zi frumoasă de vară . Soarele strălucea ca o bucată de aur, pe câmp erau mii de floricele frumos colorate, cerul era senin,nori pufoşi, albi parcă te înghiţeau şi din când în când în văzduhul albastru deschis se zărea câte un stol de fluturi coloraţi în culorile curcubeului, prin copacii deja cu fructe micuţe, necoapte se vedea câte o păsărică colorată şi frumos cântătoare.

Eu mă întrebasem ce lume este aceea, iar o rândunică îmi răspunde: că acea lume magnifică şi plină de magie e lumea copiilor, în această lume orice dorinţă a oricărui copil va fi îndeplinită.

Lumea aceea era cu totul magică şi adevărată. Şi orice copil cu suflet nobil poate să vadă acea lume minunată.

Dintr-o dată m-am trezit. Soarele ca o bucată de aur galben îşi aruncă razele pe geam, intrând în camera mea creând o lumină orbitoare. Mă pregătesc să merg la şcoală, sunt nerăbdătoare să le povestesc colegilor mei despre acel vis ciudat.

Le-am povestit colegilor şi toţi am stabilit că acea lume să se numească COPILĂRIE.

Tufă Paula

Clasa a V –a

Şcoala Generală Blăjel

Prof. îndrumător: Strava Cosmina

Prietenia

Prietenie...prietenă... cuvinte al căror sens îl înţeleg cu greu când eşti numai de-o şchioapă. Îmi amintesc şi azi când ieşeam la joacă cu copiii vecinilor. Nu ştiu cum se întâmplă că jucăriile mi se amestecau, se stricau uneori şi atunci începea cearta. Mama mă lua în casă şi mă dojenea cu vorba ei blândă: „Nu uita că împreună cu ei ai să mergi la şcoală şi toată viaţa voastră o să vă amintiţi de aceste frumoase clipe!” Nu puteam să înţeleg ce înseamnă o prietenă.

Dar iată că anii au trecut şi intr-o zi am păşit pentru prima dată în curtea şcolii. O mulţime de copii erau adunaţi aici. Mă simţeam străină între şirurile de copii, mulţi necunoscuţi. Dar deodată am zărit şirul celor mai mici şcolari, cei mai cunoscuţi pentru mine de la grădiniţă. Am intrat acolo în clasă. Aici, cuvintele calde, blânde ale învăţătoarei noastre ne-au povăţuit printre altele să fim buni colegi, prieteni. Mi-am amintit îndată de cuvintele mamei şi-n mine s-a trezit nevoia de a avea o prietenă. Trebuiau încredinţate ei, anumite gânduri, trebuia să-i cer părerea în anumite probleme şcolăreşti. Şi aşa ochii mei au rămas aţintiţi asupra unei fetiţe durdulii, cu ochii blajini, cu voce blândă şi tare cuminte. “Aceasta va fi prietena mea !” mi-am zis în gând. Şi astfel m-am apropiat de ea, am început s-o cunosc mai bine şi cu cât o cunoşteam, cu atât o iubeam mai mult.

Au trecut mulţi ani şi prietenia noastră se dovedeşte durabilă. Mă bucur de orice bucurie a ei, iar orice necaz al ei apasă şi pe inima mea. Ne ajutăm întotdeauna şi suntem alături la toate activităţile organizate. Prietena mea este o bună colegă cu toţi din clasă. Îi ajută la pregătirea temelor acolo unde întâmpină greutăţi, îi povăţuieşte ca pe nişte fraţi. Este ordonată şi punctuală. Iubeşte mult adevărul, cinstea şi cu o asemenea prietenă nu-i drept să mă mândresc?

Măgdălin Roxana Mihaela ( clasa a V-a B)

Şcoala cu clasele I-VIII, Bazna,

Profesor îndrumător : Paneş Daniel

"Legenda Salciei"

Când a murit Iisus pe cruce,
Salcia cu ramura ei dulce
A început a se-nclina,
La picioarele Sale a scutura
Frunze galbene şi duios jelea
Că Domnul nu mai era.

Când Iisus în mormânt a fost pus
Salcia noastră şi-a ascuns
Al ei plânset ne-ncetat
Sub un văl verde de crengi,
Căci Domnul astăzi S-a culcat
Într-un loc răcoros şi-ntunecat.

Şi de-atunci şi pân’acum
Salcia nu si-a mai ridicat
Ale sale crengi, niciuna.
A tot plâns şi n-a secat
Pentru că Iisus S-a înălţat.

PAŞCALĂU PATRICIA, CL. VII
Prof. îndrumător: JAMPA ELENA
Şcoala cu cl. I-VIII, com. ATEL, jud. Sibiu

"Regele Niculai"

Era odată un împărat bătrân, care avea trei fete frumoase foc. Într-o dimineaţă, împăratul, însoţit de cele trei fete au pornit spre pădurea de cleştar. Acolo îi întâmpină un stejar bătrân, care aşa grăi:

- Dacă nu îmi vei da pe fata cea mare de soţie, voi răpi soarele de pe cer.
- Nici în ruptul capului, răspunse împăratul.

Deodată întreg Pământul se întunecă fără Soare. A doua zi, dis de dimineaţă, împăratul şi curtenii săi au mers din nou în pădure, unde stejarul le-a spus:

- Împărate, dacă nu-mi dai de soţie pe fata mijlocie, voi fura Luna.
- Nici vorbă de aşa ceva, răspunse trufaş împăratul.

Într-o clipă dispăru şi Luna de pe cer. A treia zi, de dimineaţă, împăratul merse din nou în pădure, pentru a-l îndupleca pe stejar să le înapoieze Soarele şi Luna, dar acesta îi refuză şi le spuse băţos:

- Împărate, dacă nu-mi dai de nevastă pe fata cea mici, voi fura şi Stelele de pe cer.

Şi de această dată împăratul refuză, astfel că de-acum întunericul începu să domnească peste tot.

Într-o zi se auzi în împărăţie că un flăcău, pe nume Niculai, spunea că poate aduce înapoi Soarele, Luna şi Stelele. Împăratul îl chemă la el şi îi spuse:

- Băiete, umblă vorba că vrei să aduci Soarele înapoi.
- Da, asta vreau. Daţi-mi o sabie bună şi Soarele va răsări iar pe cer.

Flăcăul porni la drum. Ajunse într-o pădure de argint, trecu podul, îl lovi cu putere, de se rupse o bucată de lemn din el şi se ascunse sub pod. Peste pod trecu îndată călare pe un roib roşcat o zmeoaică cu trei capete. Calul i se împiedică.

- Calule, în trei ani de când trecem pe aici nu te-ai împiedecat niciodată.
- Apă dă-mi şi cruţă-mă, spuse calul!
Zmeoaica îl simţi pe tânărul ascuns sub pod şi-i porunci:

- Ieşi afară Niculai! De când eram mică vroiam să mă lupt cu tine. Vino să ne luptăm cu suliţele sau cu buzduganele!

Cu suliţe se luptă slabii! Cu buzdugane se bate oricine, hai să ne luptăm cu săbiile!
După o luptă aprigă, băiatul îi tăiase două capete, când zmeoaica, speriată, îl rugă:
- Cruţă-mi viaţa şi-ţi voi da Stelele înapoi!

Niculai omorî bestia şi repuse Stelele pe cer. Merse ce merse, până intră în pădurea de aur. Ajunse la un pod, îl lovi cu putere, rupse din el două bucăţi şi se ascunse sub pod. Peste pod trecu călare pe un cal bălţat o zmeoaică ce avea şapte capete. Dar calul se împiedică stârnind mânia stăpânei:

- Calule, de şapte ani traversăm podul şi niciodată nu te-ai împiedecat!
- Apă dă-mi să beau şi cruţă-mă!

Zmeoaica îl simţi pe Niculai şi-i spuse:
- Ieşi, Niculai! De mult doream să mă lupt cu tine. Hai, să ne înfruntăm cu suliţele sau cu buzduganele!
Cu suliţele se bat toţi proştii. Cu buzduganele se poate bate oricine, mai bine să ne luptăm cu săbiile!

În scurt timp flăcăul tăiase deja şase capete şi când se pregătea să-l taie pe ultimul, zmeoaica se rugă:
- Cruţă-mi viaţa şi-ţi voi da Luna, ea se află sub şaua calului.
Niculai omorî fiara, luă Lună şi-o aruncă pe cer. Merse ce merse prin pădure, până ce dădu peste un om ce plângea.
- De ce plângi, omule?
- O singură dată să privesc în jurul meu şi deja am văzut întreaga lume.
- Lasă, vino cu mine şi ţi-om găsi şi ţie rostul.

Mergând văzură un alt om care plângea amarnic.
- Dar tu de ce plângi?
- Un singur pas să fac şi deja am mers prin toată lumea.
- Vino cu noi şi ţi-om găsi şi ţie un rost.

Ajunseră în pădurea de diamant. Trecură podul, l-au lovit de-au sărit trei ţăndări, apoi s-au ascuns tustrei sub pod, aşteptând pe cea de-a treia zgripţuroaică.

- Ochilă, vezi zmeoaica?
- Da.
- Unde este?
- Zboară încoace cu calul negru.
- Lungilă, pune piedică calului!

În curând îşi făcu apariţia zmeoaica cu douăsprezece capete. Lungilă puse piedică calului stârnind mânia stăpânei sale.

- Ce se întâmplă calule? Nu ai căzut niciodată în doisprezece ani.
- Potoleşte-mi setea cu apă şi cruţă-mi viaţa!

Dar zmeoaica îl simţi pe Niculai şi-i spuse:
- Arată-te viteazule! De mult am vrut să mă lupt cu tine şi iată ai venit tu la mine. Să ne luptăm cu suliţe, cu buzdugane.
- Cu suliţe şi buzdugane se luptă oricine, să vedem cum mânuieşti sabia!

După scurt timp la picioarele lui Niculai zăceau unsprezece dintre capetele zgripţuroaicei. Speriată aceasta îi zise:

- Cruţă-mi viaţa şi-ţi voi da Soarele, ascuns în desaga de pe cal.

Dar Niculai o omorî, luă Soarele şi-l trimise pe cer. Apoi viteazul Niculai, însoţit de cei doi prieteni, ajunse la palatul împărătesc. Împăratul mult s-a bucurat văzând la locul lor Soarele, Luna şi Stelele şi-i spuse tânărului:
- Drept răsplată, tu şi prietenii tăi veţi primi de soţii pe prinţesele mele.

Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe. Şi-am încălecat pe-o căpşună şi v-am spus o mare minciună.

PAŞCALĂU PATRICIA, CL. VII

Prof. îndrumător: JAMPA ELENA

Şcoala cu cl. I-VIII, com. ATEL, jud. Sibiu

"Ştefan cel Mare"

Trăia odată, colo-aşa,
În cetate, în Moldavia,
Un voievod preamărit,
Ştefan cel Mare numit.
Multe aprige lupte a avut,
Din niciuna n-a fugit.

Viteaz a fost, mare voinic,
Pe turci el i-a îngrozit.
De luptă pregătit era,
Armata iute-şi ridica,
Ţara-n picioare ridica
Şi victorii mereu avea!

Mulţi au fost ce s-au întrebat,
Cum c-o armată aşa de mică
Alunga trufaşii paşi de frică.
Pus-a pe fugă armată mare,
Făcea Dunărea cărare,
Bun, doamne, a fost odată…

ŞEULEAN OVIDIU CL. VIII
Prof. îndrumător: JAMPA ELENA
Şcoala cu clasele I-VIII com. Aţel, jud. Sibiu

"Ţup - Ţup"

Ţup-Tup, un iepuraş,
Mititel şi drăgălaş,
La mâncare-i hărnicel,
Roade morcovi şi salată
Cât încape-ntr-o găleată.
Şi de atâta mâncărică
A făcut şi el burtică,
De-abia merge bietul Ţup.
Am să-l prind şi am să-l pup,
Că mi-e drag, deşi se ştie…
El este doar o …jucărie.


MERCA IOANA, CL. VIII
PROF. ÎNDRUMĂTOR: JAMPA ELENA
ŞCOALA CU CL. I-VIII, COM. AŢEL

"Mă uit şi visez"

Pe un câmp verde şi frumos

O floare răsare sprinţară.

Mă uit şi mă-ndrăgostesc

În lumina de primăvară.

Îmbătat de mirosul florilor

Culeg una anume.

Mă uit o clipă la ea

Şi-o admir într-una.

Aştept, aştept, aştept,

O alta să răsară,

Deodată lângă ea

Un crin se strecoară.

Într-un buchet frumos

Le-nmănunchez pe toate,

Să le ofer cu drag cuiva

Sufletului meu aproape.

FLOREA PAUL, cl. VIII

Şcoala cu cl. I-VIII, com. Aţel

Îndrumătoare: prof. JAMPA ELENA

“Începe săptămâna cu o carte!”

Dragi cititori,
vă recomandăm în fiecare luni să citiţi o carte, iar vinerea să vizionaţi un film. Iniţiativa aparţine Asociaţiei “Mediaşul pentru Cultură” şi Editurii Tritonic – “Cititul nu dăunează sănătăţii!



Pentru prima săptămână din anul 2010 vă recomand o carte aflată în Top 10 vânzări, pe locul 5. Este vorba de Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger
Colectia: Premium
Categoria: Roman strain, Dragoste
ISBN: 978-973-733-159-5, Format: 16×24 cm 364 pag, Aparitie: 2007, Noiembrie

“Cind Henry a cunoscut-o pe Clare, ea avea sase ani, iar el avea treizeci si sase. S-au casatorit cind ea avea douazeci si trei, iar el avea treizeci si unu. Pare ciudat, dar nu e, pentru ca Henry este unul dintre primii oameni diagnosticati cu cronoafectiuni: din cind in cind ceasul lui genetic se reseteaza si se trezeste aruncat in viitorul sau in trecutul sau. Cu aceasta au a se infrunta cei doi eroi ai romanului, un bibliotecar si o studenta la arte, cu aceasta are de luptat dragostea lor. „Urasc sa fiu acolo unde ea nu este, cind ea nu este. si totusi plec mereu, iar ea nu ma poate urma“ – zice Henry. Romanul va fi ecranizat in 2008.”

Şi dacă aţi reuşit să cumpăraţi această carte de pe site-ul www.tritonic.ro, veţi deveni membru în Clubul Tritonic.

Vineri seara vă recomandăm să urmăriţi filmul ” The time travelers wife”.

Vă informăm şi de pe wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/The_Time_Traveler%27s_Wife#Film

Aşteptăm să vă spuneţi părerile despre carte şi film pe acest blog, săptămâna viitoare!

Spor la citit şi o săptămână mai bogată sufleteşte!

Antonela Sofia Barbu