Vine Craciunul

Venea Crăciunul şi venea şi vremea cadourilor. Parcă nu mai aveam acelaşi sentiment de bucurie, atât de special şi de deosebit. Auzeam copiii mici , care strigau că vine Moş Crăciun, dar nu îmi mai sălta sufletul la această vorbă ca în alte dăţi. Stiam că nu există Moş Crăciun şi că părinţii noştri încearcă să ne facă daruri pentru a ne bucura. Parcă un fel de monotonie îmi apăsa sufletul. Nu duceam lipsă de nimic şi nu mă mai bucuram atât de mult de cadouri. Părinţii mă întrebau de multe ori ce vreau să-mi aducă Moş Crăciun. Eu, ezitând să dau un răspuns pentru a mă mai gândi, nu ştiam ce să le zic. Nu ştiam ce cadou să îmi mai doresc.
Plimbându-mă prin oraş mă uitam în vitrinele magazinelor cu speranţa de a-mi găsi un lucru care să îmi placă şi care să nu mă plictisească după ce îl primesc.Toate lucrurile îmi păreau familiare. Îndreptându-mă spre casă supărat că nu mi-am găsit nimic am observat un grup de copii săraci, desculţi ş¬i cu haine subţiri. Tremurau de frig împreună cu mama lor care încerca să-i acopere cu o haină, pentru a-i încălzi puţin.
În acel moment mi-a venit o idee minunată. Am alergat spre ei şi le-am dat toţi banii pe care îi aveam la mine pentru a-şi cumpăra mâncare. Un sentiment de bucurie şi de încântare mi-a învăluit sufletul.
Ajungând acasă le-am zis părinţiilor că mi-am găsit cadoul mult căutat. Le-am zis că vreau să le aduc în sufletul oamenilor şi copiilor nevoiaşi o fărâmă de bucurie din care să simtă spiritul sărbătorilor şi să simtă că cineva are grijă de toţi.
Nu mai era mult până în ajunul Crăciunului. Pregăteam cu părinţii pachete cu alimente, dulciuri, haine şi jucării. Timpul parcă nu vroia să treacă.
Într-un final a venit şi ajunul Crăciunului. Nerăbdător să fac pe alţi oameni fericiţi am început să mă plimb prin oraş pentru a găsi oamenii care aveau nevoie de o rază de bucurie în acest moment minunat, în ajunul praznicului Naşterii Domnului. Văzând acelaşi grup de copii împreună cu mama lor, m-am apropiat de ei pentru a le da un pachet zicând că Moş Crăciun mi l-a lăsat ca să le dau lor. Copiii, nerăbdători să afle ce au primit, au deschis repede pachetul. M-am uitat în ochii lor senini şi am văzut o sclipire care le acapara ochii, exprimând o bucurie nemărginită. Tresărind la acest lucru, am realizat cât de bine te poţi simţi când faci pe altul de lângă tine fericit. Niciun cadou din lume nu îmi putea provoca o aşa stare de bine. Mă simţeam mulţumit că am putut să le aduc şi lor bucuria şi spiritul sărbătorilor. Nu-mi puteam imagina cât de bucuroşi erau acei copii. Mama lor nu se mai oprea din mulţumiri, dar i-am zis că dar din dar se face rai şi că nu trebuie să ne mulţumească, pentru că aşa ne-a îndrumat sufletul. În acea zi am făcut mulţi oameni fericiţi.
Atunci am realizat ce semnifică a fi fericit şi nevoia de a face bine celor din jur. Am realizat că fiecare gest îşi are consecinţele lui în viitor, nefiind exceptat de răspundere. Acestea trebuie luate în considerare pentru a trece examenul în faţa propriei conştiinţe şi în faţa lui Dumnezeu. Am înţeles că trebuie ca toţi oamenii să-şi formeze un fond bun spre ajutorarea celor de lângă noi ca apoi să fim şi noi ajutaţi şi răsplătiţi la rândul nostru la examenul suprem.
Fiecare perioadă din viaţă este o treaptă de urcat pe scara valorilor. În copilărie
m-am bucurat de fiecare dar primit la nivelul raţiunii. Acum sunt obligat de raţiune dar mai mult de conştiinţă să ştiu să primesc pentru a dărui. Crăciunul trebuie să fie pentru noi acceptarea cu bucurie şi responsabilitate a Darului Ceresc - Pruncul Iisus Mântuitorul, care ne împarte daruri tuturor. Aş vrea să trăiesc într-o lume în care să credem şi să mărturisim:
“Astăzi s-a născut Hristos!-Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi de Craciun!”
Găban Ionuţ Ştefan
cls a VII-a A
Şc. "M.Eminescu Mediaş