Protest ..

Ma gandesc adesea la persoanele care si-au terminat viata, suflarea , umblarea pe acest pamant . Uneori gandurile imi zboara spre noi fiintele care fie ca vrem, fie ca nu, trebuie sa traim .
De murit, murim toti, e ceva omenesc pana la urma . Dar ce ma framanta pe mine de o vreme e ca, uneori avem oameni, suflete, alaturi de noi si nu ii pretuim, nu le spunem o vorba frumoasa, nu le oferim o incurajare, dar dupa ce mor .. numai terminam cu laudele, cu vorba buna . Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar cat de bine te simti cand te apreciaza cineva, te iubeste, te pretuieste, iti ofera o incurajare de fiecare data cand ai nevoie . Si totusi stim.. si nu facem, poate din orgoliu sau din mandrie. Ne-ar placea ca altii sa ne-o faca, dar asteptam ca ei sa inceapa . Nu e prea tarziu, sa iti areti aprecierea ta, si dragostea ta dupa ce pleaca o persoana , dupa ce paraseste pamantul acesta ? Am putea sa facem jocuri de imaginatie, dar numai gandindu-ne ne apuca groaza . Putini sunt cei care se bucura de moartea cuiva . Am vrea sa traim vesnic, dar cu mandrie, cu orgoliu . Nu esti penibil cand iti areti dragostea printr-un sarut sincer, nu esti penibil, cand spui un “Te iubesc” , dar un te iubesc cu valoare, e un cuvant cu insemnatate mare . Nu esti penibil cand ii spui colegei tale, sau omului de langa tine ca e frumos. Nu e nici un rau cand incurajezi, schimbi starea de sprit mohorata a omului de langa tine . Uneori orgoliul, eu-l nostru nu ne lasa sa fim oameni . In ziua de azi omenia e pe cale de disparitie , e tot mai rara la fiecare pas .
Nu vreau sa scriu lucruri irealiste, poate nimic nu mai e la moda de ce am scris mai sus . Dar starea ta de spirit atarna de aceste lucruri . Esti multumit, cand ceilalti din jurul tau sunt impliniti !

Denisa Raţiu