Minunata lume a cărţilor

Într-o zi de iarnă am fost afară cu prietenele mele să ne dăm cu sania. Ningea foarte frumos, era ca în vise. Ne-am tras săniuţele în sus pe pârtie. Când am ajuns, am alunecat din greşeală. Alunecând pe pârtie, am văzut o piatră, dar cum nu m-am putut opri, m-am lovit cu capul de ea şi am rămas inconştientă.
Aşa am pătruns pe tărâmul viselor şi al imaginaţiei. Era totul negru, apoi dintr-o dată, mi-a apărut în faţă o carte imensă pe care am deschis-o. Nu scria prea multe, era ca o carte de copii cu multe imagini şi două rânduri scrise. Unde era deschisă cartea era o fetiţă îmbrăcată cu nişte zdrenţe, desculţă în mijlocul iernii într-un colţ, tremurând de frig. Am întins mâna spre imagine, fiindu-mi, milă de săraca fetiţă. Când am atins imaginea, aceasta m-a tras înăuntrul cărţii şi deodată eu am devenit acea fată. Îmi era frig şi nu vroiam decât puţină căldură! Am închis ochii cu gândul de a dormi şi m-am trezit din nou în faţa cărţii imense.
Am dat pagina şi de data asta nu era o fată săracă, îngheţată de frig, ci era o fată de gheaţă. Am atins imaginea şi am devenit fata din imagine. Eram Crăiasa Zăpezii. Zburam printre fulgii care cădeau pe pământ fiind fericită, când dintr-o dată vântul se înteţi. Fiind uşoară, vântul m-a dus departe şi m-am trezit din nou în faţa cărţii.
Am dat pagina din nou, sperând să nu mai fie gheaţă şi zăpadă. Într-adevăr aşa a fost! Era desenată o fată care fugea pe un câmp. Am atins imaginea. Fugeam în mijlocul verii jucându-mă cu prietenii mei. Locuiam undeva sus, în munţi. Mă jucam de-a prinselea împreună cu câţiva copii prin locuri mai îndepărtate de casă, unde nu cunoşteam prea bine acea parte a munţilor. În timp ce fugeam nu am văzut prăpastia care era în faţă şi am căzut.
Dar de data aceasta nu m-am mai trezit în faţa cărţii imense, ci stând întinsă pe două săniuţe de-ale prietenilor mei, cu o mulţime de copii în jurul meu spunându-mi că se bucură să mă vadă din nou trează. După ce mi-am revenit puţin, am plecat acasă împreună cu prietenele mele.
Ajunsă acasă m-am bandajat la cap şi le-am povestit părinţilor mei cum am alunecat pe pârtie şi m-am lovit la cap şi mai ales le-am povestit cum a fost să fiu în minunata lume a cărţilor şi că m-am bucurat într-un fel că am căzut şi m-am lovit la cap deoarece am avut şansa de-a vedea lucruri pe care alţi copii nu o au şi de a fi în lumea cărţilor.

Virca Jessica