Lumea vrăjită

A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Bogdan. El era pe clasa a VI-a şi credea foarte mult în creaturile magice, uriaşi, vrăjitoare, spiriduşi şi multe altele. Însă copiii din clasa lui râdeau de el şi îl batjocoreau mai ales un băiat pe nume Fred.
Într-o zi când Bogdan se întorcea de la şcoală a văzut o veveriţă.
El a spus:
- Ce faci prietene?
Atunci săraca veveriţă s-a speriat şi a fugit. Bogdan era în urma ei şi striga întruna „stai vreau
să fim prieteni” dar el nu a observat şi s-a lovit de un copac care la trimis în altă lume.
El era foarte mirat, aproape să leşine:
- Ce este aici, unde sunt?
Băiatul vedea în faţa lui multe creaturi fascinante. După ce se plimbă puţin dă peste un
Spiriduş îmbrăcat din cap până în picioare în verde şi cu o pălărie.
- Hei, ai grijă era să mă calci!
- Scuze dar nu te-am văzut.
- În regulă.
- Ce e aici?
- Aici băiatule este oraşul minunilor din lumea vrăjită.
- O, e frumos aici, dar tu cine eşti?
- Eu, sunt Green, dar tu?
- Bogdan.
- Îmi pare bine Bogdan, hai să îţi arăt împrejurimile.
Cei doi au mers până au ajuns la o casă gigantică.
- Ouau ce casă mare!
- Aici locuieşte uriaşul Oli.
Bogdan şi Green au intrat în casă. Aici erau multe lucruri, dar uriaşe mai ales masa, patul şi
scaunul. Dintr-o dată se aude o bubuitură şi apare un uriaş.
- Bună Oli, el este Bogdan, prietenul meu, spuse Green.
- Bună.
- Ai o casă foarte mare, zise Bogdan.
- Într-adevăr nu mi-am dat seama.
Se trânteşte uşa şi apare alt uriaş mai mare ca primul şi spune:
- Oli, nu ţi-am spus că nu ai voie să stai cu prietenii până când nu duci gunoiul!
- Dar, mamă …
- Nici un dar!
Cei doi prieteni, au ieşit repede din casă.
- Greeeeen, Greennnnn !
În faţa celor doi apare o zână.
- Regina are probleme, iar au încercat să o prindă cei doi oameni.
- Cei doi oameni? zice Bogdan.
- Nişte oameni care vor să prindă zânele pentru puterile lor.
Cei trei aleargă până la regină şi la cei doi oameni.
- Lăsaţi regina în pace, spune Green.
Atunci spiriduşul spuse nişte cuvinte ciudate şi crengile din copaci începuse să îi lovească pe
cei doi. Când au văzut acest lucru nu au mai stat pe gânduri şi au fugit cât i-au ţinut picioarele. Regina le-a mulţumit şi i-a recompensat dându-le un clopoţel şi le-a spus:
Acest clopoţel vă va îndeplini trei dorinţe, trebuie doar să sunaţi din el.
Green spuse:
- Eu nu am nevoie, dă-i-l lui Bogdan.
Băiatul i-a clopoţelul, mulţumeşte şi îl admiră.
După un timp se face noapte şi copilul îl întreabă pe spiriduş:
- Pe unde pot ajunge acasă?
- Nu poţi.
- Ba da, poţi folosind clopoţelul să ajungi acasă, spuse regina zânelor.
Bogdan este trist că trebuie să se despartă de Green. Atunci spiriduşul îi spune că ar putea să
meargă cu el în lumea lui.
- Sigur, dar nu poţi veni îmbrăcat aşa.
- Nicio problemă.
Spiriduşul pocni din degete şi i se schimbase hainele într-un costum frumos.
- Aşa mai merge.
- Să plecăm atunci.
Bogdan sunase din clopoţel şi spuse: „Vreau să ajung acasă” în acea clipă el şi Green se
trezise în camera lui Bogdan. El se uitase la ceas şi văzuse că au trecut cinci minute de când a ieşit de la şcoală dar pe lumea vrăjită a stat cinci ore.
Se aude un strigăt.
- Bogdan, puiule, ai ajuns?
- Da, mamă.
Băiatul îl întrebă pe Green:
- Eu am stat doar cinci minute pe lumea ta?
- Nu, dar pe lumea vrăjită trece timpul mult mai repede decât pe lumea ta.
- Bine, ce facem prima dată? întrebă Bogdan
- ………..
- Ştiu! Să le dovedim tuturor că există creaturi magice.
Cei doi şi-au petrecut toată ziua demonstrând tuturor că există creaturi magice mai ales lui Fred. Mai târziu Green a plecat prin portal şi Bogdan a mers acasă. A doua zi după ore Bogdan a mers din nou la prietenii lui şi s-a întors seara.
Bogdan era nerăbdător să meargă din nou în lumea vrăjită. După ce a intrat pe portal a văzut că pădurea era uscată, casele dispăruse, străzile pustii. El a spus:
- Dar ce s-a întâmplat aici?
- Eu am fost.
În faţa lui apăru o vrăjitoare pe o mătură zburătoare.
- Am transformat toată lumea vrăjită în pustiu şi creaturile magice le-am închis.
- Dar, de ce ai făcut asta? întrebă Bogdan.
- Pentru că această lume m-a izgonit pentru că eram dementă.
- Şi acum m-am întors şi-i voi vrăji pe locuitori să fie supuşii mei la fel şi pe tine băieţaş.
Auzind toate acestea Bogdan fuge. Vrăjitoarea îi trimite pe Green şi Oli să îl prindă. Băiatul se
ascunde şi se gândeşte cum să spargă vraja vrăjitoarei, dar din păcate a stat prea mult şi Green împreună cu Oli l-au găsit. Băiatul a spus:
- Nu, eu sunt prietenul vostru!
Însă Green şi Oli nu au reacţionat cu nimic. Atunci băiatul a fugit din nou. El a luat-o printre
Copacii uscaţi şi a ajuns la o casă sinistră. Din ea a ieşit un moş bătrân, care i-a spus:
- Bună Bogdan.
- De unde şti cum mă cheamă?
- Ştiu totul despre tine şi ştiu cum să o opreşti pe vrăjitoare şi să îi salvezi pe toţi.
- Cum?
- Vei avea nevoie de flautul meu care va anula vraja vrăjitoarei de control.
- De unde şti toate astea? întrebă Bogdan.
- Eu sunt ... frate geamăn cu ...
- Cu cine?
- Cu vrăjitoarea, răspunse vrăjitorul.
- ...........
- Pleacă, trebuie să îţi salvezi prietenii!
Bogdan plecă şi se întâlneşte cu Green şi Oli, el începe să cânte. Green şi Oli îşi revin şi spun
deodată.
- Unde sunt?
Atunci Bogdan le-a povestit totul şi au început să îi scape pe câţi mai mulţi de vrajă până când
i-a salvat pe toţi şi s-au îndreptat spre locul unde se afla vrăjitoarea.
Ei au atacat-o din toate părţile şi Bogdan a cântat din flaut întruna până când vrăjitoarea s-a făcut scrum. Atunci toate creaturile magice i-au mulţumit lui Bogdan, dar el a spus:
- Nu mie trebuie să îmi mulţumiţi, ci vrăjitorului.
Bogdan s-a întors acasă şi le-a povestit tuturor aventura şi toţi au crezut, mai ales Fred.

Povară Ovidiu Adrian