Renaşterea

Primăvara ... a sosit!
Printre norii de argint, soarele străluceşte ca o sabie aurie care s-a ridicat falnic din pădurea care a fost până ieri acoperită de zăpadă. Este din nou timpul ca natura să se spele pe ochii somnoroşi fiindcă s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Au înflorit ghioceii albi ca perlele bunicii şi brânduşele îmbrăcate în haine colorate, sărbătorind venirea primăverii. Păsările, bronzate şi fericite, se întorc din ţările calde, pentru a ne încânta sufletul cu cântecele lor frumoase. Copacii îşi dezbracă cojoacele albe de iarnă şi se îmbracă în culori verzui, sărbătorind şi ei venirea primăverii. Pământul şi-a schimbat şi el covorul argintiu primit de la iarnă cu un covor moale şi verde. Chiar şi râurile sărbătoresc venirea primăverii, care se aud susurând ca nişte ciobănei care cântă la fluiere de argint. Norii gri îşi iau la revedere şi în urma lor rămâne doar cerul albastru şi senin care îl salută prieteneşte pe bătrânul soare. Fluturii multicolori completează minunatul peisaj al naturii. Peste tot e pace şi bună-voinţă.
Revoluţia anuală a anotimpurilor a încheiat primul tratat de pace. Primăvara se acomodează veselă, încercând să absoarbă tristeţea iernii, cu florile viu colorate ce îşi deschid fermecătoarele petale pentru a chema harnicele albinuţe. Câmpia se umple de un zumzet dulce, parcă ştergând cu un burete parfumat, toate amintirile de astă iarnă. Am uitat... a fost vreodată iarnă? Pentru o scurtă perioadă ai jura că răspunsul întrebării este „nu”, dar... amintindu-ţi că mirajul fericirii veşnice, caracteristic acestui anotimp, va dispărea după doar câteva luni, te lupţi cu gândul că viaţa, îţi oferă doar bucurii de moment, ca tu să le păstrezi, trebuie să înveţi să le preţuieşti, tocmai pentru durata lor. Atâta timp cât oamenii vor zâmbi, ghioceii vor îndrăzni să-şi scoată firavul trupuşor din omătul gros al iernii, şi odată cu aceştia, va începe din nou lungul ciclu al vieţii. Totul depinde de felul în care noi respectăm ceea ce involuntar ni se dăruieşte.
Un fluture frumos, nu trăieşte mult, însă dacă a fost preţuit, se va naşte din nou şi din nou, în sufletul şi inima noastră, odată cu cel mai frumos anotimp, primăvara.
Primăvara e zâmbetul dimineţii, e aer, e boare, e sufletul copilului ştrengar, ce cred, în fiecare dintre noi tresare, e mugur de joc, e adierea vântului, e zbor de păsări ...
Tuturor ne era dor de primăvară. Ne era dor de mireasma florilor şi a copacilor de pe străzile luminate de soare, care freamătă de oameni recunoscători pentru cerul senin şi vremea frumoasă şi de zâmbetele pe care le căutăm pe chipurile celor care trec pe lângă noi. De asemenea, ne era dor de lumina soarelui, care parcă poleiază crengile pline de flori ale copacilor, mustind înăuntru de bucuria renaşterii.
Cu toţii iubim natura, aerul curat, florile şi ciripitul păsărilor, liniştea pădurii care ne dă senzaţia că plutim în locuri necunoscute, pline de mister, dar minunate în acelaşi timp.
Dacă am împrumuta mai des din gingăşia florilor de primăvară şi nu am pierde-o odată cu venirea toamnei, poate că am fi cu toţii mult mai fericiţi. Din păcate, noi, oamenii, reuşim să ţesem supărări chiar şi atunci când natura toată explodează de fericire.
Dacă am învăţa să ne bucurăm de lucrurile mici, să sorbim din priviri frumuseţea acestui anotimp şi să ne alungăm temerile, am descoperi că avem răbdare pentru orice... chiar şi pentru a savura din plin primăvara, cu tot alaiul de sentimente pe care aceasta îl aduce.
În opinia mea, primăvara este cea mai frumoasă perioadă a anului. Pentru că, ori de câte ori natura renaşte, întreaga noastră viaţă pare a lua o întorsătură favorabilă: problemele zilnice par mai mici, rezolvările lor sar rapid de unde te aştepţi mai puţin, oamenii sunt mai veseli iar dragostea, ei bine, în mod cert aceasta s-a născut primăvara ...
Dragă primăvară, permite-mi să te privim şi să ne bucurăm de prezenţa ta.
Te-am aşteptat cu mare drag!
Bozoşan Bogdan