Cele patru fete

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Erau patru fete; două erau bune şi harnice, iar două erau rele şi leneşe. Mama lor era bună, răbdătoare şi îngăduitoare, dar cele două fete rele încercau cu orice preţ să o facă să-şi iasă din fire, însă nu reuşeau. De fiecare dată când încercau să facă vreo boacănă, mama lor le pedepsea cu blândeţe. Ca să se răzbune, într-o zi i-au pus ceva în băutură, doar că fetele cele bune au observat ce fac surorile lor şi au atenţionat-o pe mamă:
-Mamă să nu bei băutura aceea! e otrăvită, îi spuseră fetele cele ascultătoare.
-Lăsaţi-o să bea! Bea, mamă, că pentru tine am făcut-o… special, ziseră ele râzând.
-Pe cine să cred? Am o idee, ce spuneţi să gustaţi mai întâi voi băutura?
-Nouă nu ne e sete.
-Ei, bine, înseamnă ca e otrăvită băutura, nu-i aşa?
Şi din greşeală au răspuns afirmativ.
-Aşa-i, mamă, e otrăvită. Ups!
-Atunci s-o beţi voi! le spuse mama.
Atunci mama le-a dat-o să o bea şi după ce au băut-o au devenit bune, căci mama a pus în băutură dragoste şi a dorit din tot dinadinsul ca şi fetele acestea să semene măcar puţin cu celelate la bunătate.
Iar când le-a sosit vremea, cele patru fete ale mamei s-au căsătorit şi i-au învăţăt pe copiii lor că dragostea unei mame este aceaeaşi pentru toţi copiii pe care Dumnezeu i-i dă.
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa…după priceperea şi imaginaţia mea.
Andreea Lăpădat