Legenda mărţişorului

Demult, demult trăiau într-o căsuţă mică. La marginea unui sat, o bătrânică împreună cu nepoţica ei, Irina.
Tare, tare o iubea bunicuţa pe fetiţă, şi-n serile lungi de iarnă îi spunea poveşti minunate pe care nepoţica le asculta fermecată.
Bătrânica, în timp ce spunea poveşti, obişnuia să tricoteze pentru nepoata ei pulovere, şosetuţe, mănuşi tot felul de lucruri. Şi pentru că fetiţa iubea culorile roşu şi alb, bunicuţa îi tricota lucruşoarele din aţă roşie şi albă.
Într-o zi, bunicuţa a vrut să-i facă nepoatei o surpriză. Bani nu prea avea şi de aceea, din coji de nucă şi ghindă, a meşterit o mică păpuşică căreia i-a pus un şnuruleţ împletit din aţa roşie şi albă, rămasă de la lucruşoarele pe care le făcea ea pentru fetiţă. A pus păpuşa într-o punguliţă şi a dăruit-o Irinei.
- Ce frumoasă este, bunico! a spus fetiţa cu mare bucurie şi admiraţie. Mulţumesc.
Ştii, o să-i pun numele Mărţişor, că uite, e 1 Martie şi vine primăvara. O să-mi prind pe
Mărţişor în piept toată vremea primăverii!
Bunicii i-a venit atunci o idee. A făcut multe păpuşele şi alte figurine cu şnur roşu-alb pe care le-a dăruit copiilor să le poarte în piept numindu-le mărţişoare.
A făcut apoi mai multe, mai multe, le-a vândut scăpând în felul acesta şi de sărăcie.
Şi se spune că de atunci, primăvara, copiii şi femeile poartă în piept mărţişoare ce vestesc în felul lor luna lui Mărţişor, prima lună de primăvară.

Petru Ada