Mascota

Elevii clasei a VIII-a tocmai se pregăteau să intre pe teren. Profesorul de sport a organizat un campionat de fotbal, mă rog, o întrecere pe clase. Fetele, colegele erau în tribună. Adversarii, puştii din clasa a VII-a stăteau mândri şi aşteptau fluierul arbitrului.
Băieţii din a VIII-a aveau emoţii. Portarul lor se îmbolnăvise şi au fost obligaţi să-l înlocuiască. Petru nu era aşa de bun ca portar, dar asta e.
A început meciul. Fetele, nerăbdătoare îi încurajau: „Hai a VIII-a!” şi se tot întrebau unde e „Diribomba” (aşa îi spuneau dirigintei lor, care uneori avea reacţii explozive). Situaţia devenea din ce în ce mai dificilă, cei dintr-a VII-a dominau meciul. Cei mari nu prea ajungeau la minge. Minutele zburau. Din tribună se auzea: „a VIII-a nu te lăsa!”, „vrem victorie!”, „bieţii de ei, pierduţi mai erau scorul era 3 la 1 pentru elevii clasei a VII-a, Doamne ce tragedie!”
Şi când era tensiunea mai mare din pământ a răsărit o mascotă. Era un animal nemaivăzut, ceva mare şi rotund, cu două braţe şi două picioare. Pe cap nişte antene (multe la număr). Avea un 8 mare desenat pe piept. Nu scotea o vorbă, dar a început să se agite, arătând numărul de pe piept. Spectatorii au început să aclame, băieţii din clasa a VIII-a s-au gândit că e un semn pentru ei. Şi imediat au pornit un atac la poarta adversă. Timpul a devenit prea scurt pentru câte vroiau să arate. Cei din a VII-a nu mai aveau succes.
Şi după o luptă încrâncenată de pase şi lovituri şi alergare... meciul s-a terminat. Băieţii din clasa a VIII-a au reuşit performanţa: i-au învins pe ceilalţi cu 5 la 3. Asta da victorie!
Mascota între timp s-a aşezat pe-o bancă undeva aproape de teren. Elevii au alergat într-acolo să vadă cine le-a susţinut moralul. Dar mascota vroia să rămână anonimă. Dădea din mâini, făcea semn că nu. Băieţii au convins-o. Şi atunci ea şi-a desprins capul cu antenele şi... copiii au descoperit-o chiar pe Diribomba.

Popa-Matei Mariana