Prin lumea veche

Prin lumea veche
de Dinca Mihai

De Halloween-ul trecut,am primit de la un prieten o carte cam ciudata.Pe prima coperta scria colorat “Povestiri vii”.Mereu m-am intrebat ce o insemna asta.In momentul perfect mi-am facut curaj sa o deschid.O lumina solara m-a orbit dintr-o data,apoi n-am mai simtit nimic.Ma trezesc, spunand ca am visat totul.Mi se parea ceva ciudat.Nu mi-a sunat ceasul.Pun mana pe suportul unde statea ceasul si simt ceva umed in palma,ca si cum as fi pus mana pe iarba proaspata.Imi deschid ochii adormiti si vad o alta lume decat aceea unde stiam eu ca sunt.Primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost un mare castel.Ma ridic de pe iarba si plec in descoperirea acestei lumi noi.Ma apropii usor de castel si mi se coboara niste porti de lemn masiv cu ornamente din fier.Putin speriat si socat de ceea ce am vazut,ma dau putin in spate sa mai intampin o surpriza.Vad in fata ochilor mei o parada medievala autentica.Un boier se izbeste in mine si imi spune:

-Amice,esti idiot?Nu vezi ca vine regele?Vrei sa fii pedepsit?
La care eu,mirat ,nu zic nimic si ma indepartez repede de el.
Dupa un timp,se apropie de mine un satean si imi zice:
-Sa traiesti voinice!Ce vant te aduce pe aici ?
-Sincer ,nici eu nu stiu,sunt pierdut de-a dreptul.In ce loc ma aflu ?
-In Tara Veche ,amice.Ma mir ca nu ai aflat de taramul acesta.

Voind sa-l lamuresc,ne asezam si ii povestesc strasnica poveste.

-Deci e vina unei carti.A dracului carte!spune el
-Ee...e doar o intamplare neasteptata.
-Ei,pentru ca-mi esti oaspete o sa te prezint familiei mele.
-Prietene esti prea bun la suflet.Spune-mi frate,cum te cheama?
-Numele meu e Tudor.Dar al tau,nou-venitule?
-Ma numesc Alexandru.Te rog,imi prezinti acest loc minunat?
-Cu cea mai mare placere!

Si asa mi-am facut un prieten nou in acest loc necunoscut.In continuare,sateanul imi prezinta casa si familia lui.Imi spune ca o sa o ia inainte sa isi pregateasca gospodaria.

-Nevasto!Scoate cel mai bun vin si gateste un miel tanar!Copii,spalati-va pe maini si puneti masa!Avem un musafir important.

Intru cu rusine in casa modesta,fara sa cunosc pe nimeni.

-Prietene,asta-i nevasta-mea.O cheama Camelia.Astia-s copii mei,Radu si Gina.Hai,sa ne punem la mancat.

Fiind obisnuit,nu scot nici un cuvant la masa,in schimb ei vorbind toate cu putinta,ca la un discurs din parlament.Tudor imi promite la masa ca o sa mearga maine cu mine prin sat sa ma prezinte.Prima mea noapte la niste straini a fost destul de ciudata si mai ales galagioasa.Toate animalele padurii strigau in noapte.
A doua zi,m-am trezit neobisnuit de odihnit.Poate aerul rece mi-a facut bine.Tudor ma ia la el in grajd.
-Brr ho,Roxana!Hai ca avem mult de mers,dobitoaca!
Ma urcai pe iapa si plecai cu taranul la sat.Pe drum oamenii se uitau ca la Soare la mine,ne mai vazandu-ma inainte.Tudor se da jos de pe cal si ma prezinta toturor curiosilor.Ametind pe iapa,ma dau jos si merg pe langa Tudor.Prin fata noastra trecea iar un sir de calesti aurite.Prin fata ochilor mei trece boierul ingamfat de data trecuta.

-Cine-i boierul acela?
-Nu-i da seama,e un tembel.A fost prietenul cel mai bun al tatalui meu,pana s-a angajat la curtea regelui si acum crede ca-i stapanul satului.
-Mare ingamfat!spun eu.
-Regele nostru e un ametit.Se simte rege doar cand se plimba prin sat in caleasca,fiind primit in aplauze de satenii naivi.Ce sa-i facem,cine are putere chiar o are.Uite-te la mine,sunt sarac,slabit si pe langa asta,mai vine si boierul si imi ia impozit pe darapanatura aia de casa.
Auzind povestea lui asa de trista ma gandesc ce sa fac daca tot am venit in aceasta tara din pura intamplare.
-Pentru ca ai fost asa bun cu mine o sa te ajut.

In seara urmatoare nu inchid un ochi,gandindu-ma la ce e de facut.La rasaritul Soarelui imi vine o idee geniala si tresar de fericire,dandu-mi cu capul de tavanul scund al casei.
Ma duc la amiaza sa-l caut pe boier si ii spun urmatoarele:

-Vin cu ganduri bune si vreau sa-i vorbesc regelui.
Boierul ma ia violent de brat si ma duce cu el.Intru pe portile imparatiei si ma minunez de ceea ce vad.Vitralii superbe,ornamente lucitoare si tacamuri de aur.Ma duce in fata regelui si ii spune:
-Uite luminatia ta!Acest individ vrea sa-ti vorbeasca.
In timp ce boierul iesea din incapere,aud o voce slaba care imi zice:
-Intra straine!Fa-te comod.

Ma apropii de el si ma asez pe unul dintre scaune.Dupa ce ma sfatuiesc cu el,ies afara din camera si il astept pe rege la balcon impreuna cu o multime de oameni.
Incepe sa spuna cuvintele:

-Acum cateva minute,a venit la mine un strain despre care nu stiam nimic.Putea sa fie un spion,sau un ucigas,dar acest strain mi-a aratat lucrurile asa cum sunt ele.Il proclam pe acest strain sub numele de Alexandru,noul nostru boier.Vechiul boier este exilat in sat.
Cu bujori in obraji si cu o fala mare pentru cele spuse,ma indrept spre casa.Cand vroiam sa plec,ma opreste o batrana care se inchina la picioarele mele spunandu-mi:

-Feciorule,mi-ai facut batranetile frumoase.Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si bucurie pentru ceea ce ai facut.

Mandru pentru lucrurile facute,ma intrept spre casa,cand aud un sunet strident.Parca cerul se rupea acum si dintr-o data vad intuneric.Sunetul e tot mai clar si....ma trezesc in camera mea.Mi-a sunat ceasul.Imi era foarte frig.Am dormit bustean.Mi-am gasit cartea pe piept.Mi-au sarit ochii la coperta din spate pe care scria “A NU SE CITI DUPA MIEZUL NOPTII”.Sincer,ma bucur ca n-am respectat aceasta regula.Am avut o aventura de poveste.