Cavalerul Matei

Era vacanta . M- am trezit si am privit pe geamul camerei mele.Cerul era senin ,iar soarele mi-a
trimis o raza care-mi incalzea fata .Lumina si caldura m-a facut sa inchid ochii. Stateam linistit si-i zambeam
soarelui gindindu-ma la cartea citita cu citevazile in urma. Era vorba despre despre un cavaler medieval .
Mi-a placut mult, iar personajul principal m-a cucerit. Deodata in jurul meu totul s-a schimbat si m-am trezit in timpuri vechi , medievale intr-un castel maret.Eu eram cavalerul din carte si imi placea sa fiu viteaz si vestit.
Despre vitejia mea se vorbea mult in acea vreme.Eram admirat de tovarasii de arme.Nu am fost intodeauna nobil.Inainte eram un soldat modest,credincios in slujba regelui meu,viteaz pe campul de lupta.Eram neanfricat si manuiam sabia cu atata indemanare incat infricosam dusmanii poporului meu .
Odata cand tara a fost din nou atacata de dusmani am luptat cu vitejie pe campul de lupta, puneam pe fuga pe cei ce-mi stateau in cale.Loveam cu sabia iar dusmanii cadeau.Zgomotul era infernal,imaginea de groaza.Cavalerii in armura calare pe cai puternici se luptau, inamicii parca erau mai multi.Deodata in toiul luptei imi vad regele cazind de pe cal. Stiam ce va urma . Intr-o clipa mi-am strunit calul care s-a ridicat pe picioarele din spate nechezand. Cu un chiot de lupta am pornit lovind intr-o parte si in alta cu sabia sa razbat de graba pana la rege Am ajuns la timp in ultima clipa am tras o sageata intr-un dusman care tocmai se pregatea sa-l strapunga pe rege.Apoi,cu putera mea l-am ajutat pe rege din mers sa incalece. Era ranit domnul meu. Am reusit sa-l salvez si cu credinta i-am slujit la capatai pana a trecut primejdia.Dusmanul a fost infrant si tara era din nou libera. Regele a pus sa fie cautat cel ce ia salvat viata. M-am intors la casa mea din munti, unde traiam singur.Doar cainele meu mare si negru si calul cel roib imi erau aproape.Aveam cateva oi si-mi lucram pamantul din jurul casei de barne. Uneori cantam din fluier. Cainele ma privea cu credinta si ciulea urechiile de parca spunea. Eu il mangaiam pe cap iar cainele privea cu multumire
Intr-o zi, linistea a fost tulburata de sosirea unor soldati ai regelui. Cainele latra aprig.M-am ridicat de pe buturuga din fata casei si am salutat pe noi venitii. I-am poftit apoi in umila mea ograda. Am linistit cainele si i-am intrebat ce cauta.Cavalerul pe care il insoteau soldatii mi-a raspuns. N-am raspuns nimic i-am privit doar. M-am intors spre cainele meu, m-am aplecat si
mangaindu-l pe cap i-am spus .Am incalecat pe calul meu roib si am plecat .
Cainele m-a petrecut cu privirea latrand prelung ca un strigat.Parca ar fi spus.
Am ajuns la palatul regelui unde numaidecat am fost anuntat . Regele m-a intampinat.Cand am vrut sa ma inchin regele nu mi-a dat voie zicandu-mi Apoi a dat porunca sa mi se dea straie alese si o odaie unde sa dorm.
A doua zi , la palat era o mare petrecere cu domnite si cavaleri, frumos imbracati si o multime de bucate si muzica aleasa . Inainte de inceperea petrecerii regele, in fata nobililor m-a facut cavaler . In timpul care a urmat mi s-a daruit un castel in care am trait linistit cu cainele meu . Eram bogat, aveam servitori si straie scumpe. De multe ori priveam de pe terasa castelului in zare, si imi aduceam aminte de casuta mea de barne si de muntele meu. Nu departe era marea. Valurile loveau inspumate stancile.Intr-o zi stand asa ganditor ,privirea mi-a fost atrasa de ceva. Ma uit mai atent si observ ca pe stanca statea in picioare o domnita, privea ganditare in zare. Vantul ii rasfira parul lung, auriu si ii involbura rochia. O clipa am fost naucit. Am plecat sa chem un sevitor sa-l trimit sa afle cine e fata . Pana m-am intors fata a disparut iar eu m-am intristat . In singuratatea mea , acea prezenta parca imi lumina viata .Zilele au trecut si din nou am zarit acea fata . Am plecat bucuros sa vorbesc cu ea , dar din nou nu am avut noroc, fata a plecat pana am ajuns. Am pus servitorii sa afle despre fata. Au aflat ca o cheama Ana si era orfana. Tatal ei a fost tot cavaler dar a murit . Am plecat sa o intalnesc pe stanci. De cand am vcazut-o nu mai aveam liniste . Ea a venit si o clipa a parut nedumerita . Se intreba cine i-a luat locul. S-a intors sa plece, dar i-am simtit prezenta. Am rugat-o sa ramana . Era frumoasa.Avea ochii frumosi albastrii si chipul bland . A ramas , si am povestit indelung si am povestit de parca ne stiam de cand lumea .
In curand, in castel au sunat tranbitele de nunta. Am trait fericit alaturi de aleasa mea, multi ani.In castel domnea veselia si fericirea. .




Kiss Iulian cls.a-VII-a A sc.George Popa