Printesa Julia

Era seara.Inainte de culcare,citeam o carte despre printi si printese.Cand am simtit ca mos Ene imi da tarcoale,am inchis cartea si am asezat-o aproape de mine in cateva minute eram in lumea viselor.
Cu pasi repezi am inaintat spre aceasta lume minunata a basmelor si legendelor.Dintr-o data,ceva ciudat se intampla cu mine.Eram imbracata intr-o rochie albastra niste perle minunate la gat si cercei superbi.Couafura mea era de vis.Parul blond lasat pe spate,era plin de bucle.Cand m-am uitat in jurul meu nimic nu imi era cunoscut.Oameni imbracati diferit,cavaleri cu armuri calare pe cai zdraveni si femeile erau imbracate si couafate aproape la fel.Era ciudat.Oamenii ma salutau de parca eram cineva important in acel loc.Mi se spune.Am intrebat un om care mi-a iesit in cale daca ma cunoaste si stie cine sunt.S-a uitat uimit la mine, si mi-a raspuns cum poate sa nu o cunoasca pe printesa de pe acele meleaguri.Asa am aflat ca ma chema Julia,locuiam la palat deci eram fiica regelui.Am ramas uimita,eram printesa,eram o persoana importanta,era minunat!Pasii m-au purtat spre palat.Cu teama am pasit.Parintii m-au intampinat cu multa dreagoste,si am povestit despre mine.Incepeam sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt o printesa.Dar nu eram singura fica.Mai aveam o sora ea se numea Negora.Era total diferita de mine.Era mai mare cu multi ani decat mine,de aceea nu prea aveam multe subiecte de discutat.Am batut totusi la usa odaii ei.Ce am vazut acolo m-a inspaimantat.Negora avea o camera zugravita in negru,avea o rochie neagra avea parul negru pana si bijuteriile ei erau negre.Parea o fiinta malefica.Parca traia intr-o lume a ei.La reuniunile de familie se inchidea in odaia ei si nimeni nu stia si nici nu incerca sa afle ce face acolo.Intr-o zi de Duminica,mai multi prieteni si cunoscuti s-au adunat in sala mare si au luat masa impreuna discutand despre treburile de la curte.Era multa voie buna Negora inchisa in camera ei se purta ciudat.Foarte usor am urcat la etaj acolo unde se afla camera Negorei.Am deschis usor usa,ata de usor incat Negora nu si-a dat seama ca o privesc.Avea in mana o cutie.O cutie in care erau niste lucruri ciudate.O oglinda,un glob de cristal si o carte cu o coperta neagra.In gand mi-am pus unele intrebari:
-Ce sunt acele obiecte?la ce ii folosesc?se poate ca sora mea sa fie intradevar o persoana malefica?cu aceste intrebari in minte,am inchis usor usa si mi-am promis ca o sa aflu.Timp de cateva saptamani.am urmarit-o pe Negora.Ea parea ca nu ma observa dar tot timpul simteam cum ochii ei ma privesc.Timpul a trecut pana intr-o zi cand eram in gradina din spatele palatului.Culegeam flori pentru odaia mea.Deodat cerul s-a intunecat si a inceput sa ploua si sa fulgere.Am ridicat ochii spre cer si trecand cu privirea pe fereastra Negorei,am simtit cum aceasta ma fixa cu privirea ei rece.Am alergat spre camera mea,dar cand am ajuns in fata usi Negorei,am fost una cu pamantul.Cand m-am trezit,eram in camera mea si am aflat ca sunt in aceasta stare de trei zile.Parintii si medicul palatului erau langa mine.Intr-un colt intunecat al camerei mele am zarit-o pe Negora.Mi-am dat seama ca acesta este doar un avertisment.Cu toate astea curiozitatea mea parca s-a aprins si mia tare.Intr-o noapte pe cand sora mea dormea am intrat in camera ei si am cautat cutia magica.Era sub pat.Am luat-o la mine in camera.Am deschis cutia si dintr-o data ca,era s-a intunecat.Am inchis repede cutia si s-a luminat din nou camera.Speriata am dus cutia la locul ei.Negora a simtit lipsa cutiei si cand am ajuns in camera a deschis ochii si mi-a zis:
-Daca se mai intampla sa te prind cautand-umi prin lucruri,tu vei fi o legenda.
Noptii la rand am avut cosmaruri in care aparea Negora si eu eram transformata in diferite animale de catre ea.Eram foarte speriata.Perdelele din camera Negorei erau tot timpul trase.Oare sa o influenteze lumina?Negora isi deschidea geamurile larg doar noaptea si camera ei era luminata doar de stele.Am intrat in camera ei si am incercat sa las razele soarelui sa intre in camera ei tragand putin perdeaua.Dar,in acel moment ea a scos un sunet asemenea unui animal ranit iar eu am iesit afara bucuroasa ca am scapat doar cu ata.Au trecut multe saptamanii pana sa o mai vad pe Negora.Era o sarbatoare soarele stralucea cu putere.cerul era senin nici un nor nu acoperea cerul parca plin de viata.Pasarelele cantau copii se jucau si radeau,femeile si barbatii s-au prins intr-un dans medieval in sunete de flaut si cimpoi.Dansam si radeam si eu impreuna cu ei,pana cand calare pe un cal negru si-a facut aparitia Negora.Fata ii era acoperita cu un voal negru foarte gros.Si din ochii ei parca ieseau scantei.In acele clipe din cer au pornit fulgere si trasnete.Lumea s-a imprastiat,toate vietatiile au disparut.Nu am avut curajul sa ma apropii de Negora si am fugit impreuna cu multimea spre palat.Foarte apropae in spatele meu am auzit tropote de cal.Crezand ca e un alt siretlic de-al Negorei incercam sa alerg cat mai repede.Atunci am simtit cum doua brate puternice,m-au ridicat si m-au asezat pe saua calului.Eram foarte speriata dar am intors capul si am vazut chipul frumos al unui print care cu o voce blanda mi-a spus sa nu ma mai tem.Drumul spre casa l-am petrecut in tacere.Am ajuns.Calul s-a oprit,si am ramas la poarta palatului,uitandu-ma cum printul se indeparta.Ajunsa acasa am intreat in camera mea si am adormit imediat.A doua zi dimineata,Negora ma astepta cu masa pusa.Parintii lipseau,era un lucru ciudat pentru ca niciodata nu se mai intamplase.M-am asezat la masa mai mult sa ii fac pe plac Negorei,am baut putin ceai,m-am ridicat si am plecat spre camera mea.Din subsolul palatului se auzeau tipete si o mare galagie.