SUNT UN PERSONAJ ÎNTR-O CARTE MEDIEVALA

Șc.cu cls.I-VIII Nr.7 Mediaș
cls. a Vl – a A,
Bălan Letiția Corina

oisprezece noiembrie o mie nouă sute cincizeci și opt. Sunt…în lumea noastră, unde eu am parte de o viață obișnuită, ca orice copil de treisprezece ani. În acea dimineață, m-am trezit învălmășită într-o roată a timpului din care simțeam ca nu puteam să ies. Desigur, era un vis. Da, un vis care avea să devină o realitate nebănuită.
Cincisprezece noiembrie o mie nouă sute cincizeci si opt. Tocmai veneam de la școală și eram hotărâtă să dorm câteva ore. Bineînțeles am adormit.
……………………………………………………………………….
Șaisprezece noiembrie o mie nouă sute cincizeci și opt. Am rugat-o pe sora mea mai mare să mă ia la lecția de călărie. Ca de obicei ea refuză. Nervoasă, pentru refuzul primit iau autobuzul următor și plec după ea la hipodrom. Aveam cu mine un aparat pentru poze instantanee. Când am ajuns acolo, m-am ascuns până ce sora mea a plecat cu calul ei.
Nefiind nimeni prin preajmă, urc pe cel mai frumos cal pe care l-am văzut vreodată. După câteva ture, calul a început un galop nebunesc. Eu am căzut din șa inconștientă.
După câteva ore, cineva m-a trezit. Era un cavaler superb care se afla în șaua unui cal și mai frumos. L-am întrebat cine este, dar nu mi-a răspuns. Mi-a spus să urc în șa, pentru a mă prezenta regelui Arthur. În drum spre castel am văzut cele mai ciudate lucruri din viața mea. Toți oamenii purtau rochii lungi și tunici de cavaleri. Când am intrat în sala tronului l-am văzut pe rege. Când acesta a văzut cum sunt îmbrăcată, a poruncit să fiu ucisă.
Cu toată frica pe care o purtam în suflet, am început să fac poze oamenilor. Aceștia au încremenit și m-au numit vrăjitoare, pentru ca le-am spus că dacă rup poza, se vor despica în două.
A doua zi am fost numită magicianul castelului și toți oamenii se purtau frumos cu mine. Când m-am uitat în calendar am observat că eram în data de douăzeci și trei august o mie cinci sute doi.
Oamenii mi-au dat o rochie pentru a avea îmbrăcămintea adecvată acelei perioade.
Zilele petrecute acolo, m-au ajutat să o înțeleg pe profesoara mea de istorie, dar mai ales personajele din cărțile medievale.
Mi se părea, că o văd pe sora mea lângă mine, dar nu reușeam să deslușesc dacă visez sau este adevărat. Sora mea si ceilalți oameni de la hipodrom încercau să mă trezească fiindcă am leșinat. Atunci am realizat că aventura mea a fost un vis.
Dar totuși…sunt un personaj dintr-o carte medievală.