luni, 21 decembrie 2009

Cavalerul

Gandul la prima calatorie in timp, cu ajutorul vrajitorului si a draperiei fermecate, mi-a starnit dorinta de a-mi incerca norocul.
Asa ca fara sa mai stau pe ganduri imi iau cutiuta speciala, primita drept dar de la vrajitor si ma duc direct spre muzeul din cetate. Ajungand acolo am urcat la etajul unde era expusa draperia.
Am asteptat pana cand toata lumea a parasit sala si mi-am scos cutia din geanta. Dupa care am presarat din praful magic primit in cutiuta. Asa cum ma asteptam draperia se preschimba din nou in vartejul mov precum strugurii copti, la fel ca prima data.
Iata-ma, intrand in vartej si calatorind din nou prin timp. Dar de data asta nu m-am mai trezit in varful capitei de fan ci in sala tronului. Nu era nimeni de vazut in palat. Nici in grajdurile imperiale nu era nici un animal.
Dupa cateva ore bune a dat vrajitorul de mine, si m-a condus intr-o ascunzatoare dintr-un beci de sub incaperea armurilor.
Vrajitorul mi-a explicat ca de la ultima vizita in evul mediu, multe s-au mai schimbat la curte. Imperiul otoman a incercat sa cotropeasca cetatea, iar cativa cavaleri din tabara inamica au reusit sa patrunda in palat. Aceasta era cauza care i-a determinat pe curteni sa se ascunda.
Cativa calaveri au propus sa ne intoarcem in momentul in care otomanii au atacat si sa distrugen caile de acces pe unde a intrat inamicul in cetate. In timpul acesta femeile de la curte si domnitele erau destul de panicate.
Batori, fiind un conducator iscusit si curajos era convins ca singura cale de succes era lupta. Nimeni nu era de parere ca ideea conducatorului ar putea da roade. Cu siguranta lupta nu avea sa duca la izbanda, ci la dezastru. Deci, cu mult curaj am hotarat cu totii sa-l contrazicem pe conducator, planificand ceva nou. Ei bine planul a fost urmatorul: trebuiau capturati doi dintre cavalerii infiltrati la curte. Urmatorul pas nu este foarte greu de ghicit. Doi dintre noi aveau sa imbrace armuriile inamicilor si sa intre in tabara inamica.
Cea mai mare dilema era, oare ce naivi s-ar baga in asa o treaba de riscanta. Pentru o clipa toate privirile din incapere se indreapta spre mine. Dar oare, de ce eu?
Pentru ca eram singura care nu avea nici o valoare. Ca totusi sa dea misiune roade, i-au pus si vrajitorului armura si ne-au aruncat afara din ascunzis direct pe mana inamicilor.
Spre norocul nostru, chiar ne-au confundat cu cavaleri de-ai lor. Pentru ca otomanii n-au mai gasit vreo forma de viata la curte, au incendiat absolut totul. Cu toate acestea conducatorul otoman nu era prea convins de eliminarea lui Batori si a curtenilor. Asa ca s-au hotarat sa mai poposeasca pe aici inca vreo trei zile.
In acest timp, eu si vrajitorul am avut posibilitatea sa ne punem restul planului in aplicare. Incet am tot incercat sa-l convingem pe liderul otoman sa se retraga si sa renunte a mai spera ca a supravietuit vreun curtean.
Cele trei zile de cautare se scursera, iar totul decurgea perfect. Toata lumea era pe picior de plecare.
Cand totul decurge ca la carte, in ultimul moment totul se da peste cap! Ei bine asa s-a intampat si in situatia noastra. Chiar in clipa in care eu si vrajitorul trebuia sa ne facem nevazuti, dragul nostru vrajitor , a facut ce a facut, s-a impiedicat si ia cazut casca de pe cap.
Cu totii ne tinteau cu privirile de parca am fi fost in televizor cu imagine HD. Nu numai asta ar ne-au si fugarit in capcana, printe ruinele arse ale castelului.
In aceeea clipa am crezut ca nu voi mai apuca sa mai vad alte priviri decat acele ale dusmanului. Eu si vrajitorul eram inconjurati de inamici, si ne macina gandul ca acesta era pentru noi sfarsitul.
Momenntul acela ne-a pus intr-o dispozitie foarte proasta. Cand am crezut ca totul era pierdut, o raza de soare mi-a pus rotitele in miscare.
Repede am deschis trapa care ducea spre ascunzatoarea noastra. Fiind sigura de rezultat am dat semnalul de atac. Toti curtenii, Batori si cavalerii au sarit ca de pe jaratec din ascunzatoare incepand sa arunce cu pietre, bolovani si butoaie de vin care le-au gasit, iar cavalerii erau pregatiti de asemenea de atac cu sabiile in mana.
Urmarea a fost exact asa cum mi-am imaginat. Inamicul, speriat si ramas fara arme a luat-o la fuga. Acest gest ne-a dus direct la victorie .
Toata lumea se simtea in al noualea ce, cu exceptia mea. Draperia fu arsa in timpul incendiului , si zeci de oameni si-au
pierdut casele. In afara de lupta , totul se naruise.
O mica fetita isi intinse bratele neajutorate in spre mine dandu-mi mica cutie cu praf vrajit. Am inteles ca era timpul sa ma intorc in vremea mea.
Pe cand am ajuns acasa am asezat armura otomana in dulapsi am fugit cat am putut de repede spre muzeu.
Nu-mi putea crede ochiilor . Draperia fu modificata , dar nimeni nu observa. Nu se spunea doar despre uluitoarea calatorie in timp a vrajitorului , ci doar despre misteriosul cavaler care a ajutat la infrangerea imperiului otoman.










Elev: Lutsch Carla
Scolala: Liceul Teoretic “Joseph Haltrich”
Sighisoara
Clasa : a VII a B
Profesor indrumator: Stan Mihaela

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Blogeri tineri

Contor



widgeo.net

 
Tree Hearts Blogger Template