luni, 21 decembrie 2009

Sunt personaj într-o carte medievală “Iluzia unui timp…”

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MUREŞ
GIMNAZIUL DE STAT „OCTAVIAN GOGA”
SIGHIŞOARA JUD. MUREŞ
STR. ANA IPĂTESCU NR. 14






-Bună, eu mă numesc Geneviev şi am să vă povestesc un basm pe care oricine ar vrea să-l trăiască.
Era o dimineată însorită, păsărelele imi cântau la geamul încărcat cu un coş plin de flori de toate culorile.
Când am ieşit pe uşă afară am văzut … ghiciţi, ce am văzut? Am văzut domniţe îmbrăcate în rochii elegante, cu corset strâns puternic pe talie, tăranii erau îmbrăcaţi mai sărăcăcios, casele erau toate micuţe şi asemănătoare între ele, dar cel mai uimitor lucru pe care l-am văzut a fost palatul care strălucea în razele soarelui, împodobit cu toate felurile de pietre preţioase care alcătuiau un curcubeu de culori, turnurile înalte parcă îşi luau zborul printre nori, erau înalte cât un munte. Totul părea atât de medieval... mă simţeam ca un personaj într-o carte medievală. Nemaiputând rezista tentaţiei, am început să vizitez fiecare colţisor al oraşului, până când m-am trezit in curtea palatului, iar gărzile de la intrare au început să fugă după mine.
Am intrat în holul palatului!... Era uriaş!...Acolo am dat peste un pasaj secret, situat intr-unul din pereţii laterali ai holului si astfel am ajuns într-o cameră mare. Ferestrele erau înalte, patul era atât de mare încât încăpeau şi cinci persoane in el. Pereţii erau decoraţi, iar cand m-am uitat in dulap…am vazut o sumedenie de haine bărbăteşti.Garderoba era extarordinar de frumoasă!...Toate costumaţiile, chiar şi cele de la bal, aveau însemnul coroanei regale pe ele.
Deodată… aud pe cineva venind către cameră, dar, neavând unde să mă ascund, am fost prinsă. Cel care a intrat pe uşă era…prinţul.La început a crezut că sunt o servitoare, dar i-am spus cine sunt cu adevărat şi cum am ajuns acolo. Pe prinţ îl chema Caleb.Este un nume foarte frumos!...El m-a condus până la ieşirea din palat si mi-a dat o invitaţie la balul mascat organizat cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani. Când am ajuns acasă, am început să-mi creez o rochie frumoasă.
A sosit şi ziua balului!...In sfarşit îmi terminasem rochia si masca. Când am ajuns la palat am fost însotită de garda regală până la uşa de intrare.Acolo toată lumea dansa şi era fericita, dar eu, neavând partener de dans, îmi pierdusem orice speranţa…Dar, ce să vezi?...Prinţul Caleb apăru pe neasteptate si mă invită la dans. După putin timp, spre uimirea mea, prinţul mi-a cerut mâna.Am acceptat cu emoţie…Toţi aveau privirile pline de uimire.
Cartea mă impresiona, paginile păreau poze de album…spre finalul carţii sosi ziua nunţii!...Toată lumea era foarte fericită, decoraţiile erau toate de nedescris, iar tortul era uriaş!...
O, ce păcat!...De ce trebuia să se termine aşa de repede!...Era atât de frumos!...
Pun cartea la loc pe raft, iar gândul meu rătăceşte departe…


Mailat Rebeca, cl. a VIII-a

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Blogeri tineri

Contor



widgeo.net

 
Tree Hearts Blogger Template