Pribeag

Pe străzile pustii ale vechii Londre, cu străţi înguste şi murdare, mirosul agitaţiei de peste zi se simţea încă. De sub poduri bătrâne, se auzea chiţăitul sinistru al şobolanilor speriaţi din când în când de tusea bolnăviciasă a vreunui cerşetor.
Pribeag al sorţii, domnul Dream, un tânăr dezmoştenit şi uitat de familie, trecuse de porţile londoneze la lăsarea rece a nopţii. Păşea prevăzător pe drumuri înceţoşate şi necunoscute, având un sentiment straniu. Flăcările încă puternice ale torţelor răspundeau umbre bizare pe clădirile adormite şi pe alocuri măcinate. Domnul Dream îşi simţea picioarele îngheţate şi avea impresia că mâini nevăzute îl împingeau spre neprevăzut. În timp ce se îndrepta spre piaţa mare a cetăţii medievale, urmat de calu-i credincios, intra pe uliţi întunecate. La un moment dat s-a împiedicat de un cerşetor ghemuit într-un colţ, care speriat, a început să bată cu bastonul, suduind crunt. Călătorul nostru l-a întrebat unde ar putea găsi o cameră peste noapte. Zdrenţurosul a întins mâna-i tremurândă aşteptând un pol, după care a artat în capătul străzii întunecate. Acolo, domnul Dream a găsit uşa unui han deschisă şi bucuros s-a aruncat în fânul cald.
Dimineaţă, nechezatul prelung al unicului său prieten l-a trezit brusc. O bătrână roşie în obraji de furie, l-a alungat ca pe un câine vagabont, îndrugând în urma-i vorbe grele. Tânărul, încă ameţit, s-a trezit în mijlocul unei lumi pestriţe: negustori ambulanţi, femei certăreţe, copii desculţi râzând prosteşte şi cărând lădiţe cu legume şi fructe, miros greu de peşte, miros plăcut de struguri copţi, tarabe întinse de unde burghezi îngâmfaţi cumpărau din belşug.
În acest du-te vino, o figură inocentă s-a arătat precum o lumină mică într-un negru imens. Domnul Dream o urmârea cu privirea pe tânăra cu păr roşu, buclat, căzut peste rochia gri încinsă cu un şorţ alb. Ţinea pe braţul stâng un coş plin cu mere roşii din care vindea trecătorilor. Împins de foame, dar şi de dorinţa de a se apropia de frumoasa femeie, Domnul Dream a luat un măr din coş, moment în care frumoasa s-a întors zâmbind liniştit. Gestul l-a cutremurat şi ruşinat s-a oprit în loc. Când şi-a revenit, precupeaţa sa trecuse de biserica cea mare a oraşului. Dezamăgit şi cuprins de regret, domnul Dream s-a aşezat pe treptele prăfuite ale bisericii din care se auzeau cântece de slavă. „ Ce-am să fac acum? Încotro s-o apuc ?” îşi zicea în sine. Cu capul cuprins între mâini, simţea acum mai mult decât oricând povara unei vieţi fără rost. Gânduri grele ca fulgere ascuţite îi străpungeau fierbinte mintea încordată. Calul său, obosit şi nemâncat, îl privea cu ochii aţintiţi în jos, simţind parcă tristeţea stăpânului său. Cerul mâhnit şi el, a început a plânge cu stropi mari şi grei, ridicând praful în aer. Preţ de un sfert de ceas, domnul Dream s-a adăpostit în biserică. Soarele palid de toamnă s-a arătat însă iaraşi la amiază şi tânărul a plecat spre zări necunoscute, sperând să găsească rudele îndepărtate ale mamei sale pierdute, despre care şi-aducea aminte din copilăria fericită petrecuta lângă măicuţa sa.
A trecut prin locuri necunoscute, dar iată, că zărind zidul vechi acoperid cu iederă ruginie întinsă până le fereastra cu obloane verzi, crâmpeie de amintiri îi fulgerau mintea. Dând ocol casei , surpinzător, la fereastra din spate, a zărit chipul tinerei cu părul roşu ca focul. Era incredibil! Tânăra l-a privit iarăşi zâmbind. Domnul Dream, rămas înmărmurit, s-a apropiat de portiţa de lemn, ajungând în dreptul chipului surâzător care s-a retras înăuntru. În locul lui s-a artătat o bătrână căruntă ce l-a recunoscut îndată pe băieţelul de odinioară cu ochii calzi şi albaştri ca ai mamei sale.
Pe nesimţite, domnul Dream era aşezat la o masă mare întinsă , neputându-şi lua ochii de la tânăra Mary, cum o numea mătuşa. Ea nu scotea nicio vorbă, ci înflorind din degete povestea ceva. Secretul ei dureros, care nu o împiedica totuşi să vândă mere, era de neînchipuit pentru aşa frumuseţe: nu putea vorbi. Din gesturile ei, domnul Dream a înţeles însă că îl aştepta demult. Vrăjit de nobleţea ei sufletească, de puritatea şi zâmbetul liniştit, a simţit cum ochii-i sunt inundaţi de lacrimi. Călătoria sa în neconoscut avea, iată, un rost aşa de profund. Cineva trebuia să audă povestea pribegiei. Cineva era la capătul călătoriei. Cineva putea acum să vizeze frumos.





Şcoala cu clasele I-VIII Perieţi, com. Perieţi, jud. Olt
Elevă: Prioteasa Denisa
Profesor coordonator: Mezdrea Adriana
Adresa profesorului coordonator: str. Toamnei, bl. 9, nr. 9, sc. B, ap. 18, Slatina, jud. Olt