Sărbătoarea Paştelui

Odată pe vremea iudeilor când oameni nevinovaţi erau răstigniţi pe cruce, Isus fusese trimis la judecată. Cu toţii hotărâseră să fie răstignit pe cruce.
Maria plângea, ca o mama îndurerată care-şi pierde fiul, unicul său fiu pentru ca-l pierdea.
Tâlharii trebuiau să-i pună o cunună de spini, motiv pentru care Maria s-a dus şi s-a rugat la salcia pletoasă pentru ai salva unicul său fiu. Salca a rămas şi ea tristă împletindu-se astfel cu durerea Mariei care a rămas şi ea tristă.
Iudeii însă nu au vrut să-i facă o cunună fără spini, ei vroiau ca Isus să moară într-un chin foarte mare.
Înainte de a fi răstignit Isus a cerut apă dar a primit doar oţet. De aici şi mitul că în Vinerea Mare, în semn de suferinţă toţi creştinii nu folosesc oţet şi ţin post negru alăturându-se şi ei la suferinţa şi chinurile prin care a trecut Isus.
Sosi şi ziua când Omul nevinovat şi fără de păcat să se sacrifice. Iudeii şi fariseii l-au batjocorit, l-au împuns cu suliţa-n coaste şi un întuneric mare s-a lăsat. În tot acest timp pământul s-a cutremurat, catapeteasma bisericilor s-au despicat în două.
Când soarele galben ardea, când iarba verde dădea puţină culoare acestui tablou, Isus era răstignit pe cruce.
O femeie dorind să ducă oua barbarilor duşi la muncă, când l-a văzut pe Isus răstignit pe cruce s-a oprit pentru a se uita la sărmanul om.
Ouăle lăsate sub cruce s-au înroşit datorită sângelui roşu şi curat al Mântuitorului.
De atunci în fiecare an de sărbătoarea Paştelui se înroşesc ouă, ca simbol al sângelui curat care aparţine Mântuitorului, sânge care l-a vărsat pentru ca noi să fim iertaţi de păcate.
Isus a fost înmormântat pe un munte, dar îngerii trimişi de Dumnezeu au sfărâmat piatra mormântului, iar o lumina strălucitoare şi plină de înţelepciune, o lumină iubăreaţă şi plângând parcă si ea suferinţă lui Isus a ieşit la iveală. Era Isus, care a înviat .
Femeile mironosiţe au pornit spre mormânt. Maria Magdalena a fost cea care l-a văzut pe Isus, iar acesta i-a arătat mâinile bătute în cuie, mâinile acelea însângerate care parca ţineau în ele toate păcatele omenirii.
Se spune ca pe unde a păşit Isus au apărut nişte floricele micuţe de culoare albă. Era culoarea sufletului lui Isus, un suflet bun şi nevinovat plin de credinţă.
Florile sunt văzute de fiecare dată în ziua de Paşte, sunt sufletele creştinilor care şi-au mărturisit păcatele şi care au suferit pe întreg parcursul postului mare.
Isus a luptat pentru noi, el s-a lăsat răstignit pe cruce pentru păcatele omenirii, iar noi ar trebui să-i mulţumim cu o rugăciune din sufletul curat şi drept al fiecăruia din noi.

BLEAHU IONELA
S.A.M. “IOAN MORARU” Dârlos
Clasa a V-a