De Paşti, îţi povestesc despre mine

Stau şi mă gândesc uneori ce scurtă e viaţa unui om. Viaţa fiecăruia este precum o stea. Începutul e atunci când apare pe cer, când străluceşte precum soarele iar maturitatea e când încet, încet se topeşte şi dispare neajutorată precum pâlpâirea unei lumânări. Dar parcă e mai frumoasă când străluceşte, când are putere, în acea parte a vieţii numită copilărie.
Nu e om cel ce niciodată în viaţă sa nu a ştiut ce înseamnă să fii copil şi nu a trăit minunile copilăriei, poznele ei sau nu a preţuit-o îndeajuns. Fiecare zi trăită în copilărie poate fi considerată o sărbătoare plină de jocuri, zâmbete şi soare.
Pentru mine ca şi pentru fiecare copil zilele de sărbătoare sunt un colţ de rai. Atunci toţi copiii se întâlnesc cu alţii de seama lor, merg împreună cu familiile la biserică de unde se întorc cu inimile pline de credinţă şi speranţă.
La fel e şi de Paşti. Paştele este parcă sărbătoarea cea mai deosebită şi preţuită de toţi oamenii. Ea ne aduce prospeţime, învierea naturii şi multă speranţă. În noaptea Învierii, la biserică oamenii aprind lumânări a căror lumină dansează feeric, aduc ouă roşii pe care le ciocnesc cu veselie. Veselia lor vesteşte Învierea Domnului Isus Hristos care s-a sacrificat pentru oameni. În aceste zile toţi par a fi mai buni. În toate colţurile, pe străzi se aude:
- Hristos a Înviat!
- Adevărat a Înviat!
Stau şi mă întreb, de ce nu sunt tot timpul oamenii la fel de buni şi atenţi unii cu alţii, astfel încât să facă din fiecare zi o sărbătoare!

Miriam Roiban
Şcoala cu clasele I-VIII Ighişul Nou
Clasa a VI-a