De Paşti, îţi povestesc despre mine!

Era o zi frumoasă de primăvară. Se apropia Paştele. Soarele dăruia razele
calde pământului. Până şi copacii au îmbrăcat haine de sărbătoare.
Mă întorceam de la şcoală. În drum spre casă, pe jos, o rândunică zăcea rănită. M-am apropiat de ea şi am luat-o în mână. Am văzut că avea o aripă ruptă. Mi-a fost milă de ea şi am dus-o acasă. Mama m-a ajutat să-i prind aripa între două scândurele. I-am făcut un cuib din crenguţe şi paie pe care le-am adus de la bunica. Cuibul l-am pus într-o lădiţă în şopru. Am aşezat pasărea şi apoi am hrănit-o cu firimituri de pâine şi apă. În fiecare zi stăteam cu ea şi o alintam aşa cum făcea mama când eu eram bolnavă.
După câteva zile, când iarăşi am intrat în şopru, bucurie mare. Pasărea mea încerca să zboare. Nu reuşea datorită scândurelelor legate de aripă. Fericită, le-am îndepărtat şi pasărea veselă ciripind a zburat pe gard. Aveam impresia că îmi mulţumeşte pentru că am ocrotit-o. Am simţit un gol în suflet că mă despărţeam de ea dar totuşi fericită la gândul că am reuşit să o ajut.
În zilele următoare, o ploaie de primăvară s-a revărsat peste sat. În urma ei s-a făcut vreme bună şi am ieşit cu prietenele mele la joacă. În timp ce ne jucam şotron, un ciripit de păsărele ne-a făcut să întrerupem jocul. Atunci am înţeles ce legătură puternică s-a creat între mine şi pasărea mea.
Seara, la culcare, m-am gândit că sărbătoarea Sfintelor Paşti poate veni…am
făcut o faptă bună!

Boieşan Elena Mădălina
Şcoala cu clasele I-VIII Ighişul Nou
Clasa a II-a