Floarea lacrimilor

Într-un sat îndepărtat trăia o fată ape nume Maria. Această fată locuia împreună cu mama ei într-o căsuţă sărăcăcioasă şi dărăpănată.
Într-o zi în casa ei a apărut o lumină, care licărea în întuneric. Maria s-a speriat când a văzut acea luminiţă şi din care s-a auzit o voce care-i spunea:
- Maria, nu te teme, eu sunt Diego şi vreau să mă ajuţi. Sunt imobilizat la pat, sufăr de această boală de când eram mic, dar înainte de toate vreau să şti că eu sunt un zeu şi îmi doresc ca tu să mă ajuţi cu un lucru care îmi va schimba complet viaţa.
Fata auzind toate acestea a rămas în tăcere gândindu-se oare ce vrea zeul să facă pentru el.
A doua zi zeul apăru din nou, învelit şi de data aceasta de aceea lumina orbitoare şi i-a zis Mariei:
- Vreau să mergi în Ţinutul Florilor şi să-mi aduci floarea numită “floarea lacrimilor”, floare care mă va ajuta să devin un om normal şi care mă va scuti de suferinţă.
Maria a fost de acord cu propunerea zeului şi a pornit spre Tărâmul Florilor. Dar înainte de plecare zeul i-a dat Mariei un fluier şi o umbreluţă, lucruri pe care le-ar folosi în caz de primejdie.
Maria porni la drum, unde de la început a întâmpinat primejdi. A fost atacată de un urs mare care părea ca este şi flămând. Maria a început să plângă gândindu-se că n-ar fi trebuit să plece de acasă spre un ţinut aşa de îndepărtat pentru un străin.
Fata şi-a amintit de lucruşoarele primite de la zeu şi a luat umbrela şi a deschis-o. Din aceasta au ieşit mai multe săgeţi care l-au aţintit pe urs la pământ.
Maria a ajuns în Ţinutul Florilor, acolo unde erau o mulţime de flori, de unde după multe căutări găsise şi floarea dorită de zeu.
Culegând-o Maria s-a întors spre casă, se grăbea să ajungă cât mai repede la căsuţa ei, când pe drum întâlneşte o vrăjitoare bătrână care vroia floarea pentru ai prepara o licoare fermecată care o făcea să devină mereu tânără.
Maria nu a vrut să-i dea floarea spunându-i vrăjitoarei că ea a trebuit să îndure multe până a ajuns la această floare. Cele două s-au luat la harţă, dar Maria a scos fluierul şi suflând în el a transformat-o pe vrăjitoare în stană de piatră.
Fata a plâns şi lacrimile ei de pe obraz s-au scurs pe floare, iar aceasta a prins viaţă. Floarea a început să vorbească şi a devenit astfel sfătuitoarea Mariei.
Când a ajuns acasă zeul a rugat-o pe Maria să devină soţia lui, pentru că el o iubeşte ăi crede ca acelaşi sentiment simte şi ea din moment ce a acceptat să meargă pe un tărâm străin ei, pentru a-i aduce floarea.
Maria a acceptat. Cei doi s-au căsătorit, iar floarea avea să devină un simbol pentru cei doi pentru că ea simboliza lacrimile Mariei.

Canahai Ana-Maria
S.A.M.”IOAN MORARU”Dârlos
Clasa a VIII-a