Povestea unui cititor despre carte

Un băiat, pe nume Marius, credea că cititul este ceva plictisitor. Niciodată n-a încercat să citească o carte întreagă.
Lui i se părea că o carte este formată din câteva foi pe care erau aşezăate nişte litere fără rost. Într-o zi, mama lui a venit bucuroasă acasă că a primit un post de bibliotecară.
Ea i-a spus să vină în vizită la bibliotecă ca să vadă că nu e aşa cum crede el.
El i-a răspuns că se mai gândeşte dar până la urmă a mers la bibliotecă.
Când a ajuns acolo, s-a oprit în faţa unui raft cu cărţi.
A luat o carte din raft şi s-a aşezat pe scaun, a deschis cartea la o poveste numită „Cartea” şi a început s-o răsfoiască. Povestea începea aşa: „ O carte nu e doar o adunătură de file prinse de un cotor, oricine poate citi o carte, dar nu oricine o poate înţelege.”
După ce a citit aceste cuvinte a înţeles că a făcut o mare greşeală fiindcă nu e nimic rău în a citi o carte. Atunci s-a îndrăgostit pe loc de carte şi i-a spus mamei că o va împrumuta acasă să o citească în întregime. Iar de-atunci Marius a început să împrumute şi să citească cărţi de la bibliotecă.
Dar povestea nu se termină aici. El nu a dezvăluit nimănui că a început să citească.
Într-una din zile a plecat într-o vizită la bunicul lui. Când a intrat în casă, l-a găsit pe un fotoliu citind. S-a aşezat jos şi l-a întrebat ce carte citeşte. El i-a spus că este un basm cu Harap-Alb, apoi a lăsat cartea pe masă şi i-a povestit băiatului că el a început să citească de când era copil şi i-au plăcut foarte mult poveştile, de aceea le mai citeşte şi acum. Băiatul a luat cartea de pe masă, a răsfoit-o şi l-a întrebat:
-Bunicule, pot să iau cartea acasă să o citesc?
-Da, dragul meu, poţi!
-Dumnitale de ce îţi place să citeşti?
-Cărţile întotdeauna mi-au fost un bun prieten. Când era vreme urâtă afară, luam o carte în mână ca să treacă mai folositor timpul. Întotdeauna am descoperit lucruri noi într-o carte. Ea mi-a fost alături la nevoie. Şi se zice că oamenii înţelepţi sunt oameni care citesc cărţi. De aceea este bine să-i descoperi comorile încă de tânăr.
-Îţi mulţumesc! Promit că aşa voi face!
-Bine, la revedere, nepoţele!
-La revedere, bunicule!
Din această povestioară trebuie să reţinem că: ÎNŢELEPCIUNEA O PUTEM GĂSI ÎNTR-O CARTE.

Roşa Denisa
Cls. a VI-a C
Şc. Gen. Nr. 7, Mediaş
PREMIUL II