Povestea unui cititor de carte

A fost odată o fetiţă care nu era încă destul de mare pentru a merge la şcoală. Ea era veselă şi zburdalnică şi îi plăcea să se joace, dar mai ales era foarte curioasă şi dorea să afle mai multe despre lumea înconjurătoare.
În fiecare seară mama ei îi citea câte o poveste. Într-o zi, mama s-a gândit să o înveţe literele deoarece copila se plictisea de majoritatea jocurilor şi nu ştia ce să facă în timpul liber. Când a început să cunoască bine literele şi ştia să citească propoziţii întregi, mama i-a spus că în seara aceea ea îi va citi povestea. Fetiţa aştepta seara cu nerăbdare şi când aceasta a venit, a început să citească. Nu citea atât de cursive ca şi mama ei dar era fericită că ştia un lucru nou. Mama i-a luat mai multe cărţi iar fetiţa a început să-ţi facă un obicei din citit şi îi plăcea tot mai mult. Fără să-şi dea seama, a păşit în lumea magică a cărţilor şi fiecare carte pe care o citea era ca o prietenă bună care o învăţa lucruri noi şi interesante. Obişnuia să se identifice cu unul dintre personaje şi să trăiască alături de acesta toate bucuriile, tristeţile, speranţele şi împlinirile. Apoi a mers la şcoală iar cunoştinţele ei s-au îmbogăţit cu vremea.
Aceasta este povestea unui cititor de carte.

Petran Silvia
Cls. a VI-a
Scoala gen. nr. 7
PREMIUL III