Cartea Vorbitoare

Andrei este un baiat în vârstă de 9 ani. Lui nu îi place să citească, de aceea toate cărţile din biblioteca sa arătau groaznic sunt murdare de creion şi pix, paginile sunt rupte pe jumătate, iar imaginile sunt tăiate. Într-o zi, Andrei a primit o carte nouă numită "Lumea copiilor". După ce mama lui i-a dăruit-o, Andrei a mers în camera lui şi a început să mâzgălească şi să decupeze imginile şi peisajele din carte. Seara, când Andrei vroia să adoarmă, din biblioteca lui se auzea o voce sinistră. Andrei s-a speriat şi a început să caute persoana care se ascunde în camera lui. Când a ajuns în faţa bibliotecii, acea voce se auzea tot mai tare. Cartea încerca să îl sperie pe Andrei. Până la urmă baiatul şi-a dat seama că bib1ioteca în care era cartea lui a început să vorbească. Cartea i-a vorbit aşa:
-Crezi că e bine ce faci?
Andrei cu o voce subţire i-a răspuns:
-Dar. . .cine esti? _
-Eu sunt una din cărţile pe care tu le mâzgăleşti zilnic.
-Şi cum ai prins viaţă? pentru că eu nu am mai vorbit niciodată cu o carte.
-Nu am mai suportat ca tu să îţi bati joc de mine şi de colegele mele.
-Bine, bine promit că nu o să vă mai mâzgălesc şi nu o să vă mai rup.
-Sper să te ţii de cuvânt şi să nu mă mai rupi pentru că şi pe mine mă doare ca şi pe tine atunci când cazi şi te loveşti.
De atunci Andrei citeşte fiecare carte primită de la parinţii lui, iar cărţile rupte de el atunci când era un băiat rău, au fost lipite şi aranjate frumos în biblioteca sa.

Popa Iulia, ŞCOALA cu CLASELE I-VIII, Nr. 2