Legenda mărţişorului

Demult, demult trăiau într-o căsuţă mică. La marginea unui sat, o bătrânică împreună cu nepoţica ei, Irina.
Tare, tare o iubea bunicuţa pe fetiţă, şi-n serile lungi de iarnă îi spunea poveşti minunate pe care nepoţica le asculta fermecată.
Bătrânica, în timp ce spunea poveşti, obişnuia să tricoteze pentru nepoata ei pulovere, şosetuţe, mănuşi tot felul de lucruri. Şi pentru că fetiţa iubea culorile roşu şi alb, bunicuţa îi tricota lucruşoarele din aţă roşie şi albă.
Într-o zi, bunicuţa a vrut să-i facă nepoatei o surpriză. Bani nu prea avea şi de aceea, din coji de nucă şi ghindă, a meşterit o mică păpuşică căreia i-a pus un şnuruleţ împletit din aţa roşie şi albă, rămasă de la lucruşoarele pe care le făcea ea pentru fetiţă. A pus păpuşa într-o punguliţă şi a dăruit-o Irinei.
- Ce frumoasă este, bunico! a spus fetiţa cu mare bucurie şi admiraţie. Mulţumesc.
Ştii, o să-i pun numele Mărţişor, că uite, e 1 Martie şi vine primăvara. O să-mi prind pe
Mărţişor în piept toată vremea primăverii!
Bunicii i-a venit atunci o idee. A făcut multe păpuşele şi alte figurine cu şnur roşu-alb pe care le-a dăruit copiilor să le poarte în piept numindu-le mărţişoare.
A făcut apoi mai multe, mai multe, le-a vândut scăpând în felul acesta şi de sărăcie.
Şi se spune că de atunci, primăvara, copiii şi femeile poartă în piept mărţişoare ce vestesc în felul lor luna lui Mărţişor, prima lună de primăvară.

Petru Ada

Cutremurul

Îmi amintesc azi de-o întâmplare neplăcută petrecută acum două veri.
Era frumos şi bine afară, păsările cântau şi soarele strălucea liniştit. Eram cu mama, că tata era plecat la pescuit.
Mă jucam afară şi nu ştiu de ce am intrat în casă. Atunci s-a auzit un vuiet ciudat ce se făcea tot mai tare. Până să-mi dau seama de unde se aude, casa a început să tremure, să se mişte tot mai tare, lucrurile nu mai stăteau la locul lor.
M-am speriat, dar mama ştia deja ce se petrece. Începuse cutremurul. Ea mai trecuse printr-o experienţă asemănătoare şi ştia ce trebuie să facem.
Îmi era teamă să merg, făceam paşi mici, de melc.
Mama m-a luat în braţe:
- Nu te speria! Ne vom descurca şi totul va fi bine! Apoi ne-am aşezat amândouă sub uşa
rezistentă a casei stând tăcute şi nemişcate. Mi s-a părut că trece greu timpul, deşi a durat doar câteva minute.
Când totul s-a liniştit, am auzi doar liniştea!
Am ieşit cu grijă din casă, mama a verificat atentă totul în jurul nostru, apoi am ieşit afară.
Pe terenul de joacă erau o mulţime de copii, toţi teferi şi m-am bucurat.
N-aş vrea să mai trec vreodată prin aşa ceva. M-am speriat îngrozitor!

Suciu Cristiana

Un vis

E ca într-un vis
Când norii sunt cărţi,
Fulgii sunt litere,
Cerul este ca un om care citeşte vesel.
Copacii te întreabă dacă ai citit vreo carte.

Mureşan Serena Ana-Maria

Te iubesc...

Când te-am văzut,
Ai fost extraordinar
A fost dragoste la prima vedere.
Am fost în al nouălea cer.
M-am simţit minunat cu tine.
Te-am iubit şi la bine,
Dar şi la rău.
Dar acum soarta ne desparte
Eu aici tu dincolo.
Nu te-am văzut de multă vreme
Dar tu, tu o să rămâi mereu în sufletul meu.

Tu eşti ca un dar minunat.
Te-am iubit şi am venit mereu doar pentru tine.
Boldi Sebastian

Povestea unchiului meu

Am un unchi pe care-l cheamă Neluţu.
El şi-a cumpărat o căţeluşă de rasă în vârstă de două luni. Unchiul meu se ocupă de educarea căţeluşei şi de dresarea ei. Acest lucru cere foarte mare atenţie şi răbdare, dar şi igiena pentru că acest animal este foarte curat. Căţeluşa îi este credincioasă. Când unchiul meu se întoarce acasă mişcă bucuroasă din coadă.
Din când în când îmi dă voie şi mie să mă joc cu ea.
Aceasta este căţeluşa unchiului meu pe care o iubesc mult de tot.

Morariu Alisa Camelia

Primăvara

Într-o zi de primăvară Andra, Mihai şi Laura au plecat în pădure după floricele. Acolo Mihai a început să se mire de o floare tare frumoasă. Andra a rupt-o şi-a dus-o acasă mamei. Mama s-a mirat foarte tare. Atunci a început să le spună o poveste.
„Era odată un împărat care avea patru fiice. Într-o zi le-a spus cu toată inima.
- Dragele mele fiice vreau să vă spun că mâine este ziua Primăverii. Aşa că vreau să vă pregătiţi. Primăvara vrea să îşi serbeze ziua.
Atunci fetele au întrebat mirate:
- Unde? unde?
- Acolo unde credeţi voi că este pădurea Florilor.
- Ooooooooooooo! au răspuns fetele.
Am aşteptat această zi foarte mult.”
A doua zi copiii au plecat din nou în pădure. Aici au găsit un covor de ghiocei. Aceştia erau
cele mai frumoase cadouri pe care Primăvara le aştepta în fiecare an.
Şi de atunci ghiocelul vesteşte venirea primăverii.
Briciu Denisa